Știu că am întârziat un pic cu subiectele și nici ”comeback-ul” nu e strălucit, dar nu pot să nu mă alătur și eu celor care scriu despre asta, sper să mai fie valabil. La invitația Oanei, am primit un forward de la un mail în care era explicată situația. Este vorba despre salvarea singurei clinici de psihiatrie din Timișoara, mișcare pe care presa din Timișoara, pare-se, a inițiat-o. Și de-aici la blogosferă n-a durat mult.
Oricum, ideea este că această clinică trebuie să se ”mute”, pentru că ”parazitează” un loc care trebuie retrocedat unor proprietari care au acționat în instanță, cică. Na, dreptul omului, ce să zici. Problema îi că noua locație ( fostele garnizoane militare ) stă prost cu lumina, apa caldă și căldură, evident. Bani am înțeles că sunt, numai că fundurile conducerii ( aoleo, oare-mi închide cineva blogul pentru că am scris asta ? ) sunt prea mari să își miște vreun deget. ( sunt și satirică în poezia mea, ca să vedeți, o artistă adevărată, ce să mai ) Nu se cer bani, se vrea doar creșterea conștientizării acestei drame printr-o campanie, cu speranța că se va pune presiune asupra Consiliului Județean, precum și contactarea responsabililor. Ăsta e numărul de telefon de la CJ, cred, 0256 406300 şi următoarele sunt adresele la care ar fi frumos să le scriem câteceva acestor inși care cred că Alzheimer-ul e fain: cjt@cjtimis.ro, alain.rus@cjtimis.ro respectiv jana.lavrits@cjtimis.ro.
Nu fac pe justițiara luminii, acuma, departe de mine așa ceva. Dar e clar că îmi displac nedreptățile. Numai că și străbunica mea, cea care m-a crescut până la vârsta de 2 ani și un pic, a suferit de Alzheimer în ultima parte a vieții ei. N-a fost ușor deloc, nici pentru bunica mea și nici pentru mine și sora mea – ”noimomo” ( așa îi spuneam noi ) nu ne mai recunoștea. Uita totul, o furau de bani la magazin pentru că nu mai distingea realitatea … Mi se pare incorect ca bolnavii de la această clinică de psihiatrie ”Eduard Pamfil” să fie lăsați de izbeliște sau tratați în condiții inumane. Credeți-mă că nu ei au vrut să ajungă în starea aceea.
Era un video pe youtube care explica situația, dar pare-se că a fost șters. Daaa, frumos. Cam asta. Dacă mai e cineva din Timișoara care vrea să scrie despre asta .. să-mi spună.
Foarte bine ca ai facut acest articol. Daca autoritatile dispun si de fondurile necesare, presiunea exercitata ar putea da rezultate. Tocmai asa se exercita presiunile cele mai mari, de catre anonimi. Doamne ajuta!
si cand te gandesti ca singurul scop ce anima batalia de recuperare a obiectivului ocupat deterenul si imobilul ocupat de clinica e acela al miilor de euroi pe m2, te crucesti. daca mai punem la socoteala ca recuperatorul nedreptatit posibil in trecut e biserica evanghelica, avem imaginea clara a bisenessului bisericesc, indiferent de cultul invocat a-l practica!
si asa de-ar fi, actiune-n instanta contra statului, stat strans cu latul a despagubi cumva, prin asociere, echivalare a terenului, dar nu pus sechestru pe cladire si oamenii desfiintati, nu, asa ceva nu se face nici in bungu-bungu!
Domnisoara, te tragi tu cumva din neam de unguri? 🙂
Un pic, da 🙂
Ai crede ca vremurile in care persoanele afectate de diverse tulburari psihice sunt tratate ca niste gunoaie au apus de mult. Da’ de unde. E bataie de joc ce se intampla…
E bătaie de joc cu tot, Colorblissuco … 🙁