Am citit cartea lui Will Smith cu sufletul la gură și scriu acest articol în aceeași manieră. Îmi place la nebunie să încep noul an în forță literară, iar cartea de față a făcut acest lucru pentru mine. Recenzia cărților din 2021 va urma, dar până atunci să vă povestesc despre cea mai mișto carte citită în prima săptămână din 2022.
Știu că biografiile sau autobiografiile oamenilor pot fi uneori destul de plictisitoare, dar dacă e o carte scrisă de Will Smith, NU are cum să fie așa. Dacă e și editată de Mark Manson, cu atât mai mult. Știam câte ceva despre viața actorului Will Smith (copii, soție, filme, muzică), urmărindu-l pe alocuri de-a lungul vremii. Dar prin ”Will”, OMUL Willard Carroll Smith II (nu Junior!) se deschide complet în fața noastră, într-un mod deopotrivă comic și inspirațional.
Mereu m-am gândit că dacă mi-aș scrie autobiografia, nu aș putea fi niciodată sinceră scriind despre oameni care au făcut parte din viața mea, oameni care fac parte din viața mea, mai ales familia – mereu am avut impresia că s-ar simți lezați dacă aș fi cu adevărat onestă (dar ce farmec ar avea dacă nu aș fi?). Din fericire, pe nimeni nu interesează autobiografia mea. Dar Will scrie și lucruri dure sau grele, inclusiv dificultăți despre viața cu Jada, despre prima căsătorie, despre oameni cărora le-a vorbit urât, despre momentele de neputință, despre Willow și Jaden… veți înțelege multe despre care s-au povestit ”la exterior”, citind și confesiunea lui Will.
Povestea crește frumos pe măsură ce se succed diverse capitole de la ”Frică” până la ”Iubire” și am simțit că empatizez și ”cresc” și eu pe măsură ce Will își expune sentimentele și gândurile. E superfain să îl citești uitându-se în urmă la viața lui și reflectând la decizii, atât bune, cât și devastatoare de-a lungul vieții lui. Frică – Iubire este un traseu foarte bun. 🙂 Cartea putea fi foarte bine numită și ”Cum să nu fii prost când ești tânăr și cum să nu crezi că ai ajuns înțelept când ești în vârstă”, dar bănuiesc că acesta ar fi fost un titlu prea lung. E bine și Will.
Nu aș vrea să vă povestesc despre CE e vorba (nu cred că are sens), oricum am pus atât de multe screenshots pe instagram stories pentru că nu mă puteam abține – adică diverse povești din viața lui cu multe tâlcuri. Voiam să subliniez cât de fain m-a făcut să mă simt. Stilul literar este simplu și foarte accesibil, super prietenos (e ca și când Will vorbește cu tine) – adică până la urmă vorbim despre întâmplări din viața personală, dar acestea se combină foarte bine cu concluziile lui de după un eveniment. Aș zice că în orice poveste putem găsi o urmă de inspirație sau ceva care să ne dea de gândit. Poate ne dă chiar și un imbold să-i (re)ascultăm muzica sau să-i (re)vedem filmele. Eu una nu am văzut ”Ali” (în care îl joacă pe Muhammad Ali), dar după ce am citit experiența lui cu acest rol, m-am simțit aproape datoare să văd filmul.
Will Smith nu ne destăinuie nici secretul fericirii, nici al succesului, nici al banilor – deși în multe capitole veți vedea că el însuși crezuse de multe ori că HE MADE IT, asta este, ajunsese CEL MAI CEL, în vârful muntelui. Oricine își închipuie că despre asta e succesul, adică ”mai mult, și mai mult, și mai mult” se înșală amarnic. Citindu-l pe Will, sper că vom înțelege cu toții asta, dacă nu o știm deja. Sigur, nu avem resursele financiare ale omului și nici oportunitățile pe care și le-a creat, dar cred că toți putem să învățăm să ne cercetăm mai bine sufletul și să ne dăm seama cine suntem și ce ne dorim cu adevărat. Mai presus de orice, suntem frumoși așa cum suntem. Poate că reușim să realizăm asta înainte să împlinim vârsta de 50 de ani și să conștientizăm acest lucru, așa cum a făcut-o el. 🙂 Niciodată nu e prea târziu, niciodată nu e prea devreme, iar viața e o continuă explorare și învățare, în care singurul control pe care îl avem e al reacțiilor noastre și a ceea ce decidem să comunicăm cu ceilalți.
Will ne invită la compasiune, empatie și introspecție, nicidecum la judecată sau critică. Prin viața lui povestită, creează un filtru prin care ne putem analiza și noi relațiile cu cei din jur și pe noi înșine. Vă recomand cartea, chiar sper să vă placă și să vă aducă ceva bun în viață – măcar plăcerea de a citi ceva fain. Eu am citit-o în românește, căci așa am găsit-o la Cărturești, dar recomand și în engleză – unele expresii și jocuri de cuvinte sună mai bine în engleză. 🙂
Vă las un ultim pasaj și închei această primă recenzie pe 2022. Ah, și desigur, La mulți ani! Dar mai vorbim noi despre asta și acest an acuși, acuși. 🙂
”Dacă sunt atât de frumos, atunci nu am nevoie de filme #1 ca să mă simt bine cu mine. Dacă sunt atât de frumos, nu am nevoie de hit-uri ca să simt că merit să fiu iubit. Dacă sunt atât de frumos și în mine există acest sanctuar intern la care pot oricând reveni, atunci nu am nevoie să fiu aprobat de nimeni. Eu mă aprob. Eu sunt suficient.
Gust, pentru întâia oară, din libertate. Simt cum mă eliberez de un jug invizibil. Toate nevoile, disperarea și agățarea, toate poftele și imperativele și manevrele și căutările și patimile – toate dorințele care m-au ținut dintotdeauna într-o roată de hamster se topesc acum. Nu mai tânjesc după proverbialul morcov agățat de un băț.
Nu mai sunt înfometat.
În cei cincizeci și ceva de ani trăiți pe planeta asta, acesta a fost de departe cel mai minunat sentiment pe care l-am trăit.”