Dragilor, să vă mai povestesc despre ce mai puteți face sau vedea (dintre atâââââtea opțiuni disponibile) în acest drag și frumos oraș în care sunt recunoscătoare că mă aflu pentru încă vreo câteva săptămâni. Dat fiind că vremea a fost minunată, nu am vrut deloc să stau înăuntru, așa că mi-am început dimineața cu o alergare în Westerpark, și apoi m-am pregătit să ies la un picnic – organizat, desigur, de mine, invitat special: eu. Bineînțeles, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din pădure, astfel că am făcut mult mai mult decât atât, dar să le spun pe rând.
Amsterdam Bos, după cum poate mi-ați urmărit story-urile de pe instagram, este o pădure integrată fără efort la marginea orașului Amsterdam, e cumva … ca o prelungire verde și imensă a urbei, nu simți că te afli în alt loc, și nici nu necesită extra-capacități să ajungi acolo. Eu am mers acolo cu bicicleta, clar. Puteam să aleg orice parc pentru picnic (despre parcurile din Amsterdam, într-o altă postare), dar pădurea are un farmec aparte pentru mine, și, în plus, voiam și să văd mica fermă de căprițe de-acolo.
Chiar dacă e o pădure, să știți că este foarte curată și bine organizată, delimitată, cu semne și direcții peste tot – cu poduri, câmpuri libere, trasee pentru bicicliști, trasee pentru pietoni, o zonă cu bazin în aer liber dedicată copiilor, o zonă de festivale, camping, picnic și/sau grătare mici, și o fermă numită – Geitenboerderij Ridammerhoeve, adică ferma de capre cu numele menționat. Am fost și eu să arunc un ochi și să mă plimb prin jur, și mi s-a părut o fermă foarte simpatică, prietenoasă, ușor accesibilă – se poate vizita gratis, degusta brânză și da, au punct de vânzare cu produse proprii, organice, făcute din lapte de capră (eu mi-am luat doar o înghețată din lapte, că era foarte cald). Am auzit că au și clase de yoga printre căprițe, prețul incluzând și ceva prăji și o cafea. Nu rău!
Activitatea aceasta aș spune că e foarte potrivită pentru copii, deoarece animalele sunt blânde, căprițele pot fi hrănite cu biberonul, se poate intra în anumite părți din țarcul lor, și au și teren de joacă. Într-o zi cu soare, e un loc frumos pentru copii (dar cum încă mă consider copil, cumva, a fost asemenea și pentru mine).
Pădurea în sine conține și alte zone naturale frumoase, cu formațiuni de apă, mlaștini amenajate, cu animale și păsări, tot felul, e foarte bogată zona! (și, v-am mai spus deja, e IMENSĂ), iar eu am mai fost și într-un parc inclus în acest areal – Kersenbloesempark, care e înconjurat, ca o fortăreață, de arbuști ce înfloresc roz – din păcate nu am prins și copacii în plină floare, erau deja verzi. 😊 Am înțeles că este și un Cherry Blossom Festival când înfloresc copacii, e legat de cultura japoneză, poate îl prindeți dacă mergeți vreodată primăvara – mai devreme, prin mijloc de Aprilie, nu Mai, că nu sunt înfloriți pentru multă vreme.
Din parc am mai biciclit un pic și am ajuns în Amstelveen, o localitate mică, vecină cu Amsterdam – și apoi am văzut un semn care scria 9 km către Uithoorn, și de obicei astea cu hoorn îmi sună ca și case pe apă și lucruri cochete. De dragul biciclitului, călătoriei, și vremii frumoase, m-am hotărât să continui ruta. (a nu se confunda cu Giethoorn, care e tata lor la treaba asta, e suuuuperfrumos, și e un sătuc mult mai departe de Amsterdam). De-a lungul drumului, am văzut încă o fermă ușor accesibilă (Maria Clara, dacă vă intereseză), și alte ferme cu cai, oi, și vaci, totul pe un fundal pitoresc de tot. Dacă aș fi Alexandru Vlahuță născut aici, aș scrie ”Olanda pitorească”. De Anca Iordăchescu.
În Uithoorn nu am făcut nimic special, pur și simplu m-am plimbat cu bicicleta prin jur, și am fotografiat case – aparent, un nou hobby aici, căci sunt superbe, cu grădinile lor amenajate, și atenția la detalii și verdeața ce le înconjoară. Plus, am avut parte de niște peisaje foarte frumoase. A fost un exercițiu care a meritat!
M-am întors înapoi și pentru picnic, desigur, dar partea aceasta poate nu mai e așa interesantă. 😊) Am ajuns seara târziu acasă, epuizată, dar bronzată și fericită – conexiunea cu natura și minunăția pădurilor mereu mă fac să mă simt bine. Așadar, dacă aveți ocazia, vă recomand măcar să dați o tură prin Amsterdam Bos, nu veți regreta. Zile frumoase vă doresc!