We don’t need no education ? Really ?

Oooof, of. 🙂 Zâmbesc așa, cu toleranță, ( multă ) înainte să mă apuc să scriu articolul ăsta pe care-l am în cap de vreo 3-4 zile. Cum am scris și mai devreme, vă sâcâi din nou cu educația. Inspir adânc, zâmbesc din nou, și purced.

Pentru mine, educația e foarte importantă, din orice punct de vedere doriți să-l luați. De-asta am eu impresia că o să fac ceva în direcția asta – mai vedem, pe măsură ce trec anii. Până atunci, vreau și eu să-mi exprim părerea despre bacalaureatul de anul ăsta. Știu, știu, sunt a nșpea-mia persoană care vorbește / scrie despre asta, însă consider că am o opinie cât de cât avizată aici. Toată lumea știe cum stă treaba, toată lumea răspândește tot felul de zvonuri, toată lumea se simte nedreptățită, toți sunt experți … atâtea prostii se spun, din partea oamenilor care habar n-au despre ce e vorba ( În mare politicieni – care, culmea ipocriziei, vin și spun că sistemul de învățământ n-ar trebui să fie politizat! Ia te uită! ) încât am încetat să mă mai enervez, sincer. De ceva vreme sunt zen!

Întrebarea care stă pe buzele tuturor și nu doar că stă, dar e împroșcată așa cu multă ”responsabilitate” este: ”Cine e de vină ?” Mi se pare firesc să căutăm cauzele, ca să remediem efectele create. Problema este că acestea nu sunt mai niciodată remediate. Întrebarea e simplă, răspunsul este și mai simplu: toți. Pentru că am dat și eu bacul anul trecut, îmi permit să prelungesc realitatea de atunci și anul acesta. Și o să sucesc frânghia asta pe toate părțile posibile, ca să vedem ”care-i șpilu”. Zic, deci, că părinții, profesorii, elevii, sistemul politic – toți sunt de vină, toți au partea lor de vină. Atenție, nu mă refer, în nici unul din cazurile următoare, la cei pentru care nu se aplică ceea ce scriu, sper să fie clar. Pentru că NU TOȚI PĂRINȚII, PROFESORII, ELEVII sunt de vină, sunt și oameni onorabili care și muncesc pentru examinarea asta destul de irelevantă, în opinia mea, dar despre asta mai încolo.

Părinții – pentru că își supraevaluează odraslele, pentru că nu se preocupă îndeajuns încât să dea vizite la școală, să vadă care-i situația loazei … ce, credeți că toți părinții vin la ședințe sau la școală să discute cu profesorii ? Nici vorbă. Credeți că elevii se duc acasă și raportează părinților evidența notelor ? Deloc. Știți cum e vorba aia, cum îi crești, așa îi ai. Dacă tu ca părinte nu te interesează ce pisici face copilul tău la școală, pe el de ce l-ar interesa ? Mai ales dacă părinții își învață copiii că totul se rezolvă cu bani … e și mai grozav ! Vedeți, dară, că sunt mai multe categorii de părinți vinovați.

Profesorii, la rândul lor, se plâng că nu au salarii decente, că nu sunt motivați, că nu știu ce. Eu înțeleg asta, credeți-mă că înțeleg, situația financiară a unui individ, în piramida aia a lui Maslow, contează în împlinirea satisfacției personale. DAR … atunci când ție ca profesor îți place munca ta și ești dedicat în ceea ce faci, apeși un buton și-ți oprești pasiunea pentru educație, în cazul ăsta, drept revoltă ? Da, multor oameni în țara asta le-a scăzut salariul în ultimii 2 ani. Asta înseamnă că automat au devenit mai puțin eficienți, că nu mai lucrează la fel ca înainte ? Bun, să lăsăm asta deoparte, să zicem că nu-i așa, să presupunem că raționamentul meu e greșit. Se plâng de imaginea lor socială, că nu sunt respectați. Mă scuzați, dar CINE trebuie să-și câștige respectul ? Nu cumva tot ei ? Dacă elevii îi respectă, îi respectă implicit și părinții și în ultimă instanță, societatea. Dar dacă tu ca profesor îți bați joc de meseria ta și vii cu mâna în fund la ore, de ce să meriți respect ?

La Predeal, în ultima zi de conferință, Ștefan Pălărie, președintele Școlii de Valori, vorbea despre educație și profesori, întrebând ”publicul” diverse. Și am avut ocazia să-l ascult pe Faaiz din Pakistan. Știți ce ne-a zis ? Că deși la el în țară profesorii nu câștigă nici 200 dolari pe lună, sunt RESPECTAȚI. Societatea lor în ansamblu are o cultură pentru educație și profesorii sunt considerați importanți. Sunt o grămadă de profesori respectați în țara asta, care și-au câștigat respectul prin dăruire și drag față de elevi. Chiar și eu am și am avut profesori pe care îi respect, pentru că am simțit că au avut o contribuție la formarea mea. Așadar, povestea cu lipsa de stimă este o frustrare venită din partea celor care nu știu cum să își disciplineze elevii și să-i câștige. Ca să revin la bani și să închei cu profesorii, se uită, din nou, ceva. Meditațiile. 🙂 Da, dragii mei, faimoasele meditații. Se plâng de salarii mici, dar cine oare ia 50-60 RON pentru 2 ore de meditații pe săptămână, de la un singur elev? 🙂 Cine oare își construiește case pe spatele meditațiilor și pleacă în excursii în țări străine ? Întreb și eu. Îi admir, însă, și îi apreciez pe profesorii care stau ore suplimentare la școală ca să-și pregătească elevii – sunt puțini ei, dar există. Dacă un profesor și-ar face bine treaba la clasă, și elevii ar fi atenți, n-ar trebui să mai existe meditațiile. Dar sunt unii care parcă dinadins trec ca vântul prin programă și se grăbesc cu materia, ca elevii să poată veni la meditații să priceapă ceva. Trist, nu ?

Am ajuns, în sfârșit, dar nu și în încheiere, la elevi. Ce motivație au elevii să învețe ? Cum să fie silitori dacă modelele prezentate în jurul lor nu au făcut-o ? Când eram eu în gimnaziu, doar pentru că aveam cultură generală eram considerată o deșteaptă. Mă băteam cu colegii mei în deșteptăciune. Vai, ce vremuri. :)) N-a trecut mult de-atunci, ce s-a întâmplat între timp ? Câți elevi mai citesc astăzi ? Câți preferă să nu stea pe Facebook, twitter și alte prostii, în loc să facă ceva util ? ( nu-i vorba, și eu stau pe Facebook, îmi e util deseori, dar nu cred că are rost comparația, în caz că sare cineva ) Câți sunt interesați de școală și nu de petreceri cu droguri și multă băutură ? Am trecut și eu prin liceu, am băut și eu și am petrecut, dar e o diferență între obiceiuri și ocazii. Elevii nu pot să dea vina pe nimeni altcineva decât pe ei pentru slaba atenție acordată școlii în general. Că ești tu firav spiritual și anturajul te influențează .. e problema ta. Că nu pricepi ceva, dar ți-e frică să ceri ajutorul de teamă să nu fii considerat prost, tocilar etc. e problema ta. Fix a ta, elevule de liceu, pricepi ? Scriu îndeajuns de românește ? Ce, o să aștepți toată viața ta să tragă alții pentru tine sau de tine ? Cine îți hotărăște viitorul, unde vrei să ajungi ? Așa că, în ciuda abundenței prostiei, superficialității, ignoranței etc. un elev dornic de ALTE lucruri, poate găsi ușor alternative. Credeți-mă .. aveți aici un exemplu încă în viață. :)) Dacă tu la 17-18 ani nu știi să discerni să-ți alegi bobul de neghină … my friend, ai o mică problemă de responsabilitate. Nu mă aștept la maturitate de la elevii de liceu, însă nu putem da vina doar pe profesori și doar pe părinți pentru incapacitățile lor emoționale sau intelectuale.

Sistemul! Da, da, sistemul, tuturor ne place să vorbim de sistem, că nu-i bun sistemul, huo sistemul, jos cu sistemul ! Vorba lungă, sărăcia omului, cum s-ar spune. Sunt de-acord că modelul învățământului românesc nu e cel mai bun. Nu încurajez axarea doar pe teorie și niet pe abilități personale. Vorbeam cu o tipă din SUA la Predeal care, când am întrebat-o cum i se pare proiectul gROw, mi-a spus că e mirată că în România nu există la școală asemenea materii obligatorii pentru aptitudini și dezvoltare personală, căci în SUA se pune accentul pe așa ceva. Și nu e doar asta, faptul că la noi este mereu vorba de CANTITATE, nu și de CALITATE, e o mare bubă puroioasă. ( ieeeexxx, nu ? 😛 ) Să turnăm în capul elevilor multă teorie, mult ciment, să le betonăm creierul, ca să nu mai fie în stare să gândească, să-și descopere pasiunile și talentul. Elevii de liceu sunt omuleți dezorientați, habar n-au ce vor. N-ar trebui, oare, să-i ajutăm MAI MULT decât o facem acum prin profilurile acestea teoretice și umane, să afle CINE sunt ? Cu o asemenea programă școlară, îmi pare rău să o spun, nu prea se poate. Bun, programa nu-i în regulă, ce facem ? Se schimbă programa de o sută de mii de ori, se fac experimente, nu merge … Părerea mea e că profesorii și părinții ar trebui să încurajeze alternativele de dezvoltare SAU să le creeze în școli, să le promoveze. Păi aș mai fi scris eu pe blogul ăsta dacă n-aș fi avut 3 ani de voluntariat la activ ? V-aș mai fi povestit de experiențele minunate pe care le trăiesc ? De ce credeți că există Consilii ale Elevilor ? Sunt elevi care vor să se implice!!! Vor să aducă ceea ce este nevoie în școală !! Dar dacă nu se bucură de sprijin și interes, cum ar putea, atunci, să reușească ? Pentru că profesorii sunt încuiați într-o cameră cu materia pe care o predau, și atât. Fiecare consideră că materia lui e mai importantă. Cum s-o rezolvi pe-asta ? E un întreg cerc vicios, dar dacă se face un pas dintr-o parte, ar trebui făcut un pas și din cealaltă parte. Cât timp reciprocul pas nu se întâmplă, nu se poate înainta.

Tot legat de sistem aș vrea să subliniez că probele la bacalaureat nu mi se par foarte relevante în marea lor majoritate. Pentru școlile profesionale sau de profil artistic, tâmplăresc etc. etc. e aproape inadmisibil să se dea examen din matematică sau orice altă prostie de care elevii ăia n-au nevoie, pentru că nu s-au pregătit pentru așa ceva 4 ani de liceu. Proba la română mi se pare din nou un nonsens atâta timp cât îi dai elevului să învețe un eseu și el ți-l va reproduce, luând 10 și woaaa, ce deștepți suntem. De asemenea, nu cred că e important nici să recunoști ”motive literare” într-un text dat sau așa ceva. Pe mai târziu, nu te ajută cu nimic. Rămân la părerea că în liceu ar trebui studiată în continuare gramatica … să fie un proces mult mai lung derulat din gimnaziu. În gimnaziu ar trebui să fie mai puțină gramatică și mai multă literatură, ( să fie încurajați copiii să citească de mici, cu lecturi potrivite vârstei, nu Baltagul … și alte cele ) iar înspre liceu să se compenseze cele două, plus la liceu să existe, tot în cadrul orelor de limba și literatura română, cumva instruiri pentru prezentări orale. Un fel de ”presentation skills”. E aiurea să ieși din liceu și să habar n-ai să vorbești și să scrii. De aceea, zic eu, la bac la română ar trebui să fie inclusă neapărat gramatica ( nicio urmă de subiectivism în asta ), proba opiniei personale – eseu argumentativ mi se pare în regulă, e perfect rezonabilă, și ceva legat de literatură, dar nu în modul acesta tocit și reprodus … la partea asta m-aș mai gândi, dar în orice caz, să fie ceva care să indice nivelul interesului respectivului elev acordat literaturii.

Alt lucru care se potrivește aici și vine în continuarea subiectelor la limba română, este subiectul II, care privește opiniile personale și formularea de idei logice și coerente în susținerea lor. Repet, este o parte care mi se pare importantă. Reflectă capacitatea elevului de a-și exprima și argumenta părerea. Problema este, însă, subiectivismul. Mulți elevi sunt îngrijorați că vezi Doamne, s-ar putea să le fi scăzut punctaje la subiectul acesta II. Teoretic, dacă tu ca elev pregătit, ți-ai expus cum trebuie opinia, respectând parametrii ăia ai logicii și paragrafelor etc. nu ai avea de ce să fii depunctat. Opinia nu se depunctează, să fie clar. Așa ar fi normal să se întâmple, după părerea mea. Acum … că profesorii trec de bariera asta și dacă nu le convine CE e scris și nu CUM e scris, depunctează, apare o altă mare problemă. Și aici revenim la profesori și la aptitudinea lor de evaluare. Unii nu-s în stare să corecteze, pur și simplu. Nici nu baremul în față. Pentru că au devenit profesori sau nu, pardon, LI S-A PERMIS să devină profesori din cine știe ce motive. Așa cum în orice meserie există lepre, așa există și printre profesori, oameni care n-au ce căuta acolo și au nevoie de suport tehnic ori de câte ori primesc o întrebare, pentru că din capul lor nu știu să răspundă.

Am ascultat mai multe păreri și am citit diverse cu privire la subiectele de anul ăsta. Plângeri că vai, ce grele sunt, că vai, ambigue, că nu știu ce. Offfff, măi copii !!! Dacă după 4 ani de liceu nu știi să deosebești un personaj dramatic ( când în paranteză ți se indică anumiți parametrii de referință cum ar fi INDICAȚII SCENICE ) de unul nedramatic, ca să zic așa :)))) … apăi, cu ce sunt eu de vină, care ți-am dat mură-n gură, aproape, subiectul ??? Cu ce sunt eu de vină că nu ai fost atent ??? Cu nimic. Istoria nu e ambiguă, geografia la fel. Matematica cu atât mai puțin. :)) Scuza ”confuziei” nu are ce căuta aici. Nu zic că toată lumea trebuie să fie la fel de isteață cum sunt eu sau alții, Doamne ferește, dar măcar să-și asume responsabilitatea pentru greșeală și să accepte că lucrurile au fost clar enunțate. Pentru că, dragilor, pasarea vinovăției este un lucru atât de tipic, oh … la fel ca și plângerea continuă pentru propriile inepții.

Mai este o scuză penibilă și care, din nou, nu își găsește locul: stresul cauzat de camerele de luat vederi. :)))) Îmi vine să râd isteric. De parcă acele camere ar fi avut brațe cu care ar fi intrat în creierul elevilor, sucindu-le mințile. De parcă în mall-uri și alte cele nu există camere de luat vederi. Adică doar camerele de la bacalaureat atacă elevii, altele nu. Nu mi-a plăcut nici că nu s-au montat camere de vedere în TOATE instituțiile școlare. Dacă facem o treabă, să o facem până la capăt … nu e drept, alții au copiat, alții nu. Nu mă înțelegeți greșit, mă bucur că nu au copiat, dar nu e relevant când faci o evaluare, comparată cu altele.

Un alt fapt care mă deranjează este imposibilitatea elevilor de a-și vedea lucrările. Sunt unii care se știu corect evalua și sunt surprinși apoi de nota luată. Ei bine, când se depun contestațiile, ar trebui să existe un fel de consultare sau ceva … știu, știu, ia mult timp, dar mie ca elev mi-ar plăcea să văd dacă într-adevăr am greșit, sau nu am fost notată cum trebuie, pentru că la nivelul unor profesori evaluatori … nu prea poți să ai încredere în notare. Drept urmare mi-a fost mărită nota cu 1.1 anul trecut la română. Elevului ar trebui să i se explice CE a greșit sau de ce a fost punctat mai puțin, nu doar să i se trântească nota ca și căzută din cer. Pentru unii, din infern. Cam așa.

Procentul de promovabilitate, cu excepția cazurilor extreme și extraordinare, unde s-au întâmplat tot felul de ghinioane, din păcate, se apropie, cred eu, de nivelul real al elevilor din ziua de azi. N-aș putea spune că mă bucur, dar nici că sunt tristă. Întotdeauna am mers pe principiul: iei cât meriți, nimic mai mult. Toți vor 10, dar nimeni nu se întreabă dacă într-adevăr merită 10. După liceu, elevii ar trebui să plece cu evaluarea nivelului de limba română și cunoștințe literare ( insist pe treaba asta, pentru că E IMPORTANT!!! ), ca probă OBLIGATORIE, și cu evaluarea nivelului la o materie ( a profilului ) la care sunt buni !!!! Am avut colegi care erau varză la matematică, dar foarte buni la informatică. Alții sunt buni la biologie, dar nu le place chimia. Etc. etc. Cred că înveți mai cu drag pentru o materie la care știi că ești bun și pe deasupra îți place, decât la una care îți este vârâtă pe gât. Mi se pare că România, anii aceștia, e la un punct de cotitură. În scurt timp ( câțiva ani ) ori se va schimba ceva și vom lua o nouă direcție ( una bună, să sperăm ), ori ne vom înfunda și mai mult în mizerie și prostie, îndeosebi incompetență. Sunt mulți care vor să ajute țara asta, însă nu sunt lăsați. Schimbarea planează în aer. Ține de noi să decidem ce fel de schimbare va fi.

P.S. Nu îmi cer scuze că am scris un articol atât de lung, dar suficient, zic eu, pentru înțelegerea mai multor aspecte ale realității, însă vreau doar ca, în cazul în care greșesc undeva, ( pentru că nu dețin adevărul absolut, am făcut o analiză personală ceva mai îndreptățită și obiectivă a situației REALE, și nu mediatizate ) să mă corectați, să veniți cu opinii, să împărtășiți orice doriți cu privire la subiectul acesta. 🙂 Ne mai citim.

0 comentarii

  1. Metaforic vorbind, chiar we don’t need no education. Nu superioară.
    30-40% e un procent mai mult decât suficient pentru o populație de intelectuali (oameni cu bac și facultate). Majoritatea locurilor de muncă sunt cele care necesită maxim o post-liceală.
    Reforma învățământului, pe lângă a materiei, a dascălilor, a metodelor, ar trebui să fie legată cu o reformă socială.
    Oamenii să realizeze că nu e o rușine să nu ai facultate; că nu mai suntem pe vremea de dinainte de 89, să ne chinuim să facem facultate să avem repartizare sigură. Că sunt meserii pentru care acum se face facultate la noi, deși în alte țări le poți practica fără să termini liceul. Că se cheltuie o tonă de ani pentru locuri la buget în facultăți, ca studenții să ajungă chelneri, șoferi de taxi, etc. adică să o fi făcut degeaba. Bani care se puteau folosi în alte scopuri în educație.
    Pentru că e esențial ca învățământul să fie corelat cu cererea de pe piață. Nu scoatem avocați și economiști (un exemplu) pe bandă ca 25% din ei să lucreze în domeniu.

  2. Ma ucizi :)) Ma refer la cat de mult scrii :)) Treaba este ca asta e poevste veche: s-a copiat in prostie. Desi, in urma cu ani buni inca se mai invata in scoala. acum tot ce se stie e distractie, chiul si etc. Doar „e viata mea” si alte alea. Sper sa fie o trezire pentru toti. Nu de alta, dar suntem o antie de repetenti. Da, si eu am avut la facultate restante asa ca nu-s mai bun decat copii care au picat acum bacul. Poate se mai schimba ceva. Conteaza si implicarea parintilor. In mod clar!

  3. Bine scris articolul, felicitari. Chiar si eu, o persoana paralela cu sistemul de invatamant romanesc, am reusit sa imi fac o idee.
    O singura obiectie am…aia cu modelul american. Mie locuitorii stralucitoarei USA nu mi se par chiar cei mai educati oameni. Si de aceea ma cam indoiesc si de sistemul lor educational.
    In rest, nu pot avea o opinie.

    1. Mulțumesc, Lostinho. Da, crede-mă că nici eu nu sunt o fană a Americii, însă evidențiam faptul că la ei se pune accent și pe altceva – dădeam un exemplu doar. 🙂

  4. Da, ai dreptate cam toti snt de vina.
    Am amici care au copii care au dat Bac-ul anul acesta.Bunn.

    Doi sunt la Colegiu, sectii diferite , o fata e la Lenau si unul la Calderon.Trei au luat , cel in care s-au pompat cei mai multibani a fost respins.Cel in care nu s-a pompat absolut nimic (favoritul meu) , a luat 9,47.

    Okay, acum , ce sa spun. Doi au faimile…doi sunt doar cu mama…si in aceasta ultima categorie sunt extremele, varful si esecul.

    La cel pe care il considervarf , mama nu s-a dus la scoala din lipsa de timp, dar baiatul e cladit din ambitie, la polul opus , cealalnta mama singura s-a dus la scoala, l-a cicalit , i-a dat meditatii si ..degeaba, tipul e in faza de negare a tot cee exista.

    Ceilanti doi nu ii comentez , sunt copii de bani gata..

    1. Hehe, Cartim, ce simpatic ești cu favoritul tău. 😀
      Păi nici cu extremele nu-i bine, adică în cazul mamei cicălitoare … nu asta e ”calea” … să sâcâi copilul toată ziua. Deja intrăm în sfera educării copilului încă de mic, nu mai are legătură cu implicarea părinților la școală.
      Copiii de bani gata … mda, ce să zic. 🙂 No comment.

      1. Adevarat ca intram in alta sfera.
        „Favoritul” meu e rocker, a invatat sa cante singur la chitara, este foarte bun la filosofie si la istorie 😛 Nu prea am favoriti, dar acest baiat ,chiar im place..Pot discuta filosofie cu el fara sa fac diferenta de varsta, e mai bine pus la punct cu cultura generala decat multi dintre cei carora le zic „amic”.

        E bine sa ai prieteni cu copii mai ales cand acestia te coonsidera apropiat si te privesc ca pe un coleg mai mare :)) chiar nu ii inteleg pe parinti , cum nu reusesc sa stabileasca legatura cu odraslele lor. Ma luau peste picior cand am citit „Harry Potter” sau „Twilight” fara sa isi dea seama cat de mult conta pentru adolescenti sa aibe un adult cu care sa poata schimba o parere ..

  5. Stiu ca suna troll-istic, dar am crezut ca mi s-a stricat scroll-ul la articolul asta. Legat de ce e in articol, o reforma se face adoptand un nou sistem. Daca rforma inseamna peticeli, ajungi sa impui sahul ca disciplina obligatorie sau sa nu mai fie nici toceala, nici cuget. De multe ori programa e gandita prost (generic vorbind, ca de fapt nu prea gandeste nimeni), dar una dintre principalele probleme e coruptia. Orice sistem imbratisam, nu-i respectam regulile.

    Ce numim noi scoala a functionat odata, cel putin statistic vorbind. Nu sunt adeptul populismelor gen „nu mai sunt profsori devotati”, „nu exista pasiune” si altele, chiar daca in alte vremuri nu erau in discutie astfel de probleme. Daca acum 30 de ani elevii nu se filmau in timpul unei paruieli in sala de curs, acum se intampla, dar nici nu se iau msuri disciplinare. E un cerc vicios, unde fiecare are partea lui de vina, dar regulile jocului nu se respecta. Ca o concluzie, cred ca nivelul intelectual e in cadere libera cam de 20 de ani. Ingrijorator e faptul ca nimeni nu tine minte cand a fost atata prostie in functiile de conducere in Romania si culmea, sunt mai multe diplome ca niciodata.

    1. Nu sună troll-istic, știu că am scris mult, e în regulă, mi-am asumat asta încă de dinainte să încep articolul. :))
      Aidoma cu răspunsul meu la comentariul Dianei, nu am ce să contrazic, sunt de-acord cu tot ce ai scris. Da, e un cerc vicios, am scris-o și eu, dar din păcate nimeni nu face un pas în afara lui.

    1. Bună, INTJ, bine-ai venit! 🙂
      Da, cred că măcar asta-i ceva tipic românesc: să facem haz de necaz ( eu zic că-i bine ). Uită-te și tu câte parodii s-au făcut cu bacul de anul acesta, iar majoritatea sunt chiar reușite.

  6. Pink Floyd – We don’t need no education? ;)) Perfect match!
    Te-ai intrecut pe tine cu articolul asta :)) O sa comentez in timp ce citesc, pe paragrafe :))
    Parintii nu sunt interesati decat ca ai lor copii sa treaca bacul, indiferent de mijloacele prin care o fac (corecte/incorecte)! (acum nu vorbesc de ai mei, care sunt… ei insisi profesori, asa ca au alte pretentii :))) Dar vreau sa spun ce observ eu din jurul meu. Si daca nu promoveaza, nu-i niciun bai, ii trimit la munca in strainatate! E foarte la moda metoda asta, in orasul meu… Merge copilul, chiar daca e necalificat si nu e capabil sa faca nimic, sa lucreze pe afara. Sa invete sa faca un ban, cica asta e scuza…
    Eu nu cred ca profesorii isi bat joc de meseria lor. Cel putin la mine in scoala f putini fac chestia asta. In schimb le e prea mila de elevi… le e mila de noi ca avem prea mult de invatat la fiecare materie, ca suntem suprasolicitati, ca nu stiu ce… si atunci au prea putine pretentii de la noi. Mediile noastre nu sunt deloc relevante din moment ce e prea usor sa le obtinem (la majoritatea materiilor)! Aa, si mai sunt materii pe care nu le-am frecventat deloc anul asta… de pilda, crezi ca am facut vreo ora de sport? Nuu! Crezi c-am facut economie? Aaa, da, cateva ore in semestrul I. Atat. Crezi c-am facut religie? Putin, din cand in cand… bine, aici e vina noastra ca nu stam la ora. Profesorii mei isi fac treaba (majoritatea), dar nu au cerinte prea mari si, daca nimeni nu ii cere elevului sa invete, el nu o face, caci nu i se pare necesar. Am avut niste profesori de matematica atat de… diferiti, la viata mea! Una se zbatea prea tare sa ne faca sa invatam si ne dadea mult de lucru si asa era ora cum ar trebui sa fie, pe celalalt il cam durea in fund, venea relaxat la ora, umplea n-spe table si la sfarsit nu intreba ati inteles sau nimic asemanator… mai conta?! nuuu.. pai nu asa merge treaba. Si la lucrari mai dadea si simplu, prea simplu pt cum este bacul pe care il vom da noi.
    „parcă dinadins trec ca vântul prin programă și se grăbesc cu materia, ca elevii să poată veni la meditații să priceapă ceva” – mda, definitia actualului meu prof de mate :)) Acum, treaba cu respectul e cam adevarata… adica or fi profii respectati la nivel local, dar, la nivel national, profesorii sunt cam bajocoriti!
    Eu cred ca elevii sunt cei mai de vina in toata nebunia asta cu bacul. Adica, ei cand merg la scoala, stiu ca merg nu ca se prosteasca, ci ca sa se destepte! Mi se pare CULMEA PENIBILITATII cand vad ca elevii isi plang de mila, dar isi plang de mila cumplit ca nu au luat bacul, desi ei NU AU CITIT CARTILE ELEMENTARE pt bac, NU AVEAU HABAR DESPRE CE E VORBA in ele, NU AU PUS MANA PE O CARTE DE MATEMATICA sau o varianta de bac…. fratele meu, cum sa treci bacul daca tu n-ai facut niciun efort?! Toti s-au bazat pe copiat… si iaca, au luat teapa. Se tot zice ca, vai, e atat de mult de invatat, se cere prea mult, bla bla… e adevarat ca programa e incarcata, dar daca inveti ce e elementar, n-ai cum sa nu promovezi! Daca faci un efort minim, e imposibil sa nu obtii o nota de trecere! Am tot auzit de elevi care au invatat pt bac, dar au picat. Eu zau ca nu pricep cum vine aste. Sunt eu atat de limitata? Efectiv nu pricep cum poti sa inveti si sa nu treci. Pai e clar ca n-ai invatat destul, din moment ce ai picat, asa ca nu poti sa te plangi ca ai invatat, dar totusi ai picat. Fiecare cauta problema in alta parte, dar problema e la el insusi, la elev.
    Cred ca treaba asta cu abilitatile personale ale elevului e in curs de dezvoltare.. incet incet, se pune accentul si pe ele prin diverse proiecte (pana si in piticul meu de oras, Hunedoara). Insa toate astea sunt chestii extrascolare si nu multi vor sa se implice in chestii extrascolare… Daca si scoala ar fi mai atractiva… of of.
    Urmeaza partea a 2a a comentariului 🙂 (hmm, prea multe de spus…)

    1. O să comentez și eu în timp ce îți citesc comentariul. 🙂
      Hmm … vezi ce bună-i discuția, am uitat de partea cu mila. Așa-i, Andreea, multora le e milă și îți dau 5-ul ca să treci. Eu însă nu sunt de-acord cu asta, sunt o nemiloasă! :)) Cred că mai bine te străduiești ca acel copil să învețe de 5, decât să i-l dai din milă.
      Un alt lucru enervant pe care da, l-am uitat, dar l-ai precizat tu, este plimbarea profesorilor de la un an la altul … azi unul, mâine altul. Știu, e obositor și nu poți să construiești un ritm solid pe care să poți înțelege și învăța.
      De acord cu efortul minim. La mate numai dacă faci prima parte și încă un pic, iei 5-ul.
      Așa-i, mulți sunt încă reticenți, dar în câțiva ani … eu zic că se va remedia situația. 🙂

  7. Pai fiecare profil are la alegere probele… Nu cred ca la profil artistic se da matematica! Matematica e pt profil real. Altii dau istorie/filosofie si nu mai stiu ce minuni… Nu cred ca ar fi bine sa o lase moale cu gramatica in gimnaziu. Si-asa multi nu-s in stare sa scrie. In schimb mi se pare o prostie sa faci analiza sintactica .. predicat verbal, exprimat prin verb la modul indicativ bla bla bla. Mai bine sa se predea vorbirea si scrierea corecta – sa stie sa foloseasca cratima, sa nu se confunde sensuri ale cuvintelor… treburi de genul asta… Si da, ar trebui incurajat copilul sa citeasca ceva fain, nu numai porcarii cu tarani. Am inteles ca-si au valoarea lor, dar sunt naspa. Sa facem ceva fain la scoala! Sa fim seriosi, cui i-a placut de Vitoria Lipan?!
    Buna ideea cu presentation skills! Ar fi bine sa-i invete pe copii la scoala sa vorbeasca in public. De pilda, am avut studiu de caz anul asta la romana si unii erau de groaza cand a fost nevoie sa prezinte. Ori citeau mot-a-mot de pe foaie, ori vorbeau aiurea.
    Ar fi bine sa se mai faca putina gramatica si la liceu – prea brusc s-a renuntat la ea si NU toti stiu sa scrie. Iar literatura, ma rog… e tot cu tarani :)))) Atat de putine opere pt bac sunt interesante!
    Cum naiba sa confunde romanul cu text dramatic? Am scris si eu pe blogul meu ca e ceva inadmisibil… ce nu e clar in formularea „text dramatic”, nu e evident ca e un TEXT DE GEN DRAMATIC? Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (marea greseala comisa de elevi la romana, la bac) nu avea nimic dramatic in ea.
    Toceala… asta e o problema. Da’ ce poti sa faci daca asa e sistemul? Profesorul iti da o interpretare a textului si tu o inveti. Profa mea de romana e ok, pt ca, mai intai povestim despre text, dup-aia scriem. Asa ca nu e necesar musai sa tocim. Si caracterizarile numai noi le facem… asa ca e munca in echipa :))
    Nici nu mi-am pus problema ca ar putea sa scada pt exprimarea opiniei! Daca tu ti-ai formulat logic ideile, ce treaba au profii cu tine? Daca au, e clar ca sunt niste comunisti care nu accepta opiniile altora.
    „De parcă acele camere ar fi avut brațe cu care ar fi intrat în creierul elevilor, sucindu-le mințile” :))))) Ce funny!! Mda, si eu am citit comentarii legate de stresul camerelor de vederi. O spun inca o data, daca elevul a invatat, nu avea treaba nici cu camerele, nici cu subiectele mega-ambigue, care au fost de fapt f clare, nici cu fituici, nici cu nimic.
    Ce porcarie ca nu s-au instalat camere peste tot!! Adica ce, nu s-a copiat si in alte judete anul trecut? Ei, lasa-ma! Daca erau camere peste tot, daca stau sa ma gandesc, ar fi fost si mai tragic… un procent de promov. si mai mic :)) A vrut ministrul sa atenueze putin socul, sa nu fie totul atat de brusc…
    Mda, e nasol ca nu se pot vedea lucrarile. Si e frustrant!
    „erau varză la matematică, dar foarte buni la informatică” Eu asta nu o pricep! Am observat chestia asta – copii f buni la info au luat note mici sau chiar AU PICAT la mate! Pai la info iti trebuie logica, asa cum iti trebuie si la mate… ciudat! Dar na, daca asa e profilul real, cu mate obligatoriu.
    Am spus destul :-s :)) Scuze!

    1. Nici eu nu pot să pricep, dar există, crede-mă. 😀 ( legat de ultima parte a comentariului tău )
      Copilă, nu trebuie să te scuzi pentru ce-ai spus(scris), chiar îți mulțumesc frumos pentru că ți-ai exprimat opinia, după cum vezi, eu am citit tot, pe mine nu mă deranjează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *