Vlad Țepeș … elvețian

Vreau să vă povestesc astăzi ceva, așa, scurt, că n-am timp, sâmbătă am primul examen, la Statistică. 🙂 Nu-mi fac griji, pentru că e foarte simplu, e cel mai ușor examen, dar mna, încerc să nu prea pierd timpul. ( fără reușită, căci se apropie 1 IUNIEEEEE și o să-mi fac de cap … copilărește 😛 )

Țineți minte, presupun, legenda faimoasă cu Vlad Țepeș și punguța de bani lăsată la răscruce de drumuri … pe care un negustor străin a găsit-o și a doua zi, în același loc, neatinsă și negolită, și tare s-a mai minunat. Mna … așa ceva există și în zilele de astăzi !!!! Numai că nu la noi, bineînțeles. 🙂

Unchiul meu ( unul din ei ) a fost plecat luna asta în Elveția și ne-am tot scris ”pă net” de-acolo … Într-o zi, și-a pierdut un stilou. Nu un stilou oarecare, ci unul de marcă, zice el. Mă rog. Și-a pierdut orice speranță de a-l mai găsi și după câteva zile, trecând întâmplător prin același loc, a găsit stiloul tot acolo. Era neatins. A aflat apoi că elvețienii așa sunt educați, să nu se atingă de lucrurile care nu le aparțin. A pățit același lucru și cu o umbrelă, într-un magazin, pe care s-a dus să o caute a doua zi și guess what, vânzătoarea i-a înmânat-o binevoitor, că era pusă printre lucrurile ”pierdute”.

Doar zic. Fac și aluzii subtile, desigur … Mi-am pierdut un caiețel la facultate, în care aveam scrise niște cursuri. Nici de-al naibii nu l-am mai găsit dup-aia. Femeile de serviciu … nimic. De ce, mă, de ce e obiceiul ăsta tâmpit de a arunca lucruri pe care poate le-ai pierdut și de a-ți însuși chestii care nu sunt în posesia ta ? E absurd să fac o comparație între nivelul de civilizație al elvețienilor și al românilor, dar de data asta NU E VORBA DE BANI. Nu e vorba că femeii de serviciu i-ar prinde bine umbrela mea sau jerseul meu, portofelul meu sau oricărui alt om de pe stradă / loc unde mă duc etc. Nu e vorba despre faptul că aia câștigă mizerabil și na, hai să furăm. Ce să furi, un carnețel, un stilou ? Educație, educație, educație … serios.

No comment. Mâine ( adică azi, marți ) vă povestesc despre o carte interesantă pe care am citit-o. Filozofii orientale and stuff. 😀

5 comentarii

  1. Sunt si romani care nu se ating de ce nu le apartine dar intr’o mica majoritate. Stii cum se spune, romanul e strangator, si nu cred ca e atat de usor sa se schimbe.
    Bafta la examene!

  2. Cel mai trist este ca intr-un cadru ca cel universitar, tot nu „se aduna” oamenii si tot se infiltreaza si cocalari (fara ghilimele, stii ca asta e parerea mea despre cocalarism, la propriu). Printre cei ce vor absolvi, vor fi si cocalari absolventi de facultate. Asta a propos de discutiile noastre despre diletantism, valoare, cultura si elite! Bafta la examene, iti tin pumnii si daca tot urlu de nebuna pe acolo, niste fluieraturi vor fi sa te sustin pe tine! Tine-mi si tu ca e groassssssssssssssa la noi si ma bucur! Era si timpul!

  3. Stiu, chiar e o educatie de cacat pe la noi… Iar pe elvetienii toata lumea ii lauda, se pare ca au de ce. Se educa, muncesc si-si vad de treaba lor.
    Succes la examene!
    „Mna … așa ceva există și în zilele de astăzi !!!! Numai că nu la noi, bineînțeles. ” M-ai demoralizat cu ultima propozitie :)) Imi faceam si eu sperante ca lauzi un pic Romania… :-„

Dă-i un răspuns lui Manuel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *