Am promis că fac asta, așa că iată-mă. Prima recenzie din istorie, a cărții colegului meu de liceu favorit, Moisi George, aka Geo sau Dio. :)) Am rămas plăcut impresionată … veți vedea de ce.
Titlu: Vapoarele Morții
Autor: Moisi George Mihai, scriitor-în-devenire român
Despre ce e vorba: În anul 2050 se pregătea o schimbare majoră de direcție pe mapamond. Rădăcinile bine înfipte ale comunismului se chinuiau cu multă tenacitate să iasă la suprafață … Rusia își dorea ( din nou ? ) puterea, prin intermediul lui Jired Feridev, dar de data aceasta într-o formă mult mascată.
De cealaltă parte a baricadei, Anglia se lupta cu sforile invizibile trase de ruși, căci spionajul era unica unealtă de care se puteau folosi. Implicați în scenele principale … Thomas Crawler, șeful Serviciilor Secrete Engleze, Rachel Mennet, secretarul general al Ministerului Apărării, Joffrey Graw, primul ministru și Sir Kenneth Windsor, amărâtul reprezentant formal al Coroanei. Între cele două … un pact de 50 de miliarde de euro, cu tăișuri de ambele părți.
Într-o vreme în care SUA nu mai are nicio influență și statele lumii sunt dezolate, care va fi oare deznodământul încercării de a repune comunismul pe un piedestal politic ? Și ce rol are România în toată treaba asta ? Get the book. :)) 😛
Opinie personală: Singura obiecție pe care aș avea-o de făcut se referă la ”timpul” ales. 2050 mi se pare un an în care evenimentele din carte nu prea se pot întâmpla, personal îmi imaginez un 2050 foarte tehnologizat, aspect puțin surprins în scriitura lui George. Încă ceva, credibilitatea că statele Asiei s-au rupt de orice legătură cu lumea nu e bine fondată. Asta-i critica ”constructivă”, căci de bine am mai multe de zis, încerc să fiu cât de obiectivă pot. Firul narațiunii e închegat bine, suspans există din plin, umor, romantism și acțiune – toate se împletesc foarte bine. Este un roman crud, dar frumos. Eu am stat cu părul zbârlit la aproape fiecare pasaj, pentru că într-adevăr e foarte palpitant. Interesant punct de vedere, oricum … să sperăm că nu se va adeveri. 🙂
Am asistat la ”nașterea” acestui roman și pot să vă spun că nu aș fi crezut niciodată că va ajunge să-mi placă atât de mult, pentru că deși îmi place, în linii mari, istoria, nu sunt foarte pasionată. Mna, George a reușit să-mi captiveze interesul. 😀
Mă puteți contacta dacă doriți cartea, că încă nu e disponibilă în librării, dacă nu mă înșel. 🙂
Citate:
”Este Șeful Serviciilor Secrete, este ochii și urechile țării pe mapamond, știe ceva despre tot ce mișcă în lume și totuși nimeni nu i-a cerut părerea. Se simțea a cincea roată la căruță, se simțea lăsat la marginea drumului, se simțea patriotul cel prost care în loc să-și petreacă week-end-urile alături de copii folosea telefoane criptate și antrena spioni, toate acestea pentru a-i permite să mențină Anglia mereu cu garda sus.”
”Atâta timp cât rusul avea o mașină bună, o casă demnă și își permitea anual două săptămâni de concediu, accepta să închidă ochii atunci când Puterea mai făcea abuzuri.”
”Spălarea creierului și îndepărtarea tuturor întrebărilor la care sistemul nu răspundea au fost făcute cu un detergent foarte fin.”
”N-avea niciun dubiu că discursul său a prins rădăcini precum căpușa se agață de piele. Era conștient că prin ceea ce spusese le servise un mare rahat oamenilor săi, dar știa în același timp că așa ar trebui să se întâmple. Așa ar vrea el să moară, pe fundul mării, pe piept să-i stea mâinile împreunate ținând un pumn de alge, să-l plângă peștii cu ochii goi și să devină una cu Neptun și Poseidon.”
”-Nu pot să cred că am dormit peste un cadavru …
-Teoretic, ai dreptate, practic nu. El era sub banchetă, tu pe banchetă, râse Hutch.”
”-Puterea, Anghel, dragostea pentru putere și pentru libertatea de a face ce-ți poftește inima poate transforma nu numai o viziune a stărilor de fapte, ci și un întreg set de reguli etice, patriotice, de caracter, și, în final, suma acestor chestiuni, adică omul.”
”Singura lui problemă era că avea lipici la belele, iar pentru asta îl ura, căci dacă acum era bancher și nu șeful Spionajului, Anglia n-ar fi în pragul războiului cu Rusia. Cele două țări își zâmbesc și își strâng mâna călduros, dar la spate fiecare ține un cuțit de vânătoare, fiind gata să-și taie jugulara reciproc.”
