Sunt o mică ticăloasă ?

Îmi puteți răspunde și la această întrebare retorică, desigur, dar acum vreau să vă spun despre filmul Despicable Me ( Sunt un mic ticălos ). Am fost de două ori la el, nu am scris despre pentru că… nu știu, n-am scris. Acum că am mers cu copiii a doua oară, m-am gândit că-i un semn. Și oricum, nu știu ce-a fost în capul meu, pentru că nu e de trecut cu vederea.

Așadar, animația Despicable Me, produsă de Chris Meledandri ( Ice Age ), a rezultat dintr-o alianță, zic eu fructuoasă, dintre Universal Pictures și Illumination Entertainment. Personajul principal este Gru ( Steve Carell ), un ticălos rătătuț, ale cărui tâlhării nu prea aduc profit băncii răului. Însă, iată o veste bună: s-a furat piramida lui Keops de la Giza, așa că Gru se pregătește să dea lovitura cu ideea lui genială: să fure Luna.
Gru, împreună cu profesorul Nefario ( Russell Brand ), le prezintă planul și minionilor … un fel de servitori-sclavi-angajați ai lui. Pentru îndeplinirea misiunii sale, Gru are nevoie de bani. Se duce la Banca Ticăloșilor să ceară un împrumut și îi este pusă condiția că doar atunci când o să dețină ”the shrink ray”, adică dispozitivul de micșorare a obiectelor, va primi finanțare. Tot aici îl cunoaște pe un alt răufăcător, ce arată mai degrabă a tocilar, Vector ( Jason Segel ). ( fiul directorului băncii, de fapt, și cel care a furat Marea Piramidă )

Nicio problemă pentru Gru, care, ajutat de minioni, reușește să o fure tocmai diiin … China, cred, sau Japonia. Doar că … din mașina lui superdotată, Vector reușește să-i ia acel dispozitiv și având superioritate tehnologică în aerovehiculul lui, îl lasă pe Gru în fundul gol, cum s-ar zice.
Nefericitul ”criminal” încearcă prin toate căile posibile să intre în casa lui Vector, dar eșuează de fiecare dată. Asta până când vede cum Vector primește 3 fetițe de la orfelinatul de fete al doamnei Hattie, vânzătoare de nucșoare de cocos și prăjiturele. Gru folosește din nou replica ”Light bulb”, adică tocmai i-a trecut o idee briliantă prin cap.
Domnul nostru răufăcător se duce, astfel, la orfelinat, oferindu-se să le adopte pe Agnes ( Elsie Fisher ), Edith ( Dana Gaier ) și Margo ( Miranda Cosgrove ). Cele trei fetițe sunt reticente la vederea lui Gru, dar acceptă, bucuroase că scapă de răutăcioasa doamnă Hattie ( Kristen Wiig ).

Aici se încheie și mica mea recenzie. Ce-o să facă Gru cu cele trei fetițe și dacă ele vor reuși să-l privească drept un tată cel puțin adevărat … nu v-o pot spune. 😛

Cunoașteți că-mi plac foarte mult animațiile, e o adevărată plăcere pentru mine să le vizionez, mai ales pe cele foarte reușite. Despicable Me clar intră în această categorie, personajele sunt drăguțe foc, replicile nu obosesc, nu apar clișee gigantice, coloana sonoră e în regulă. Minionii au făcut, cred, jumătate din film, sunt o invenție ingenioasă a personajului colectiv, dar cu tot cu ei, filmul a avut și umor, și acțiune și lacrimi pe la colțuri smulse de cei mai sensibiloși. 🙂 Dar filmul are, bineînțeles, un substrat mai profund, legat de tema familiei. Gru o avea pe mama sa ( Julie Andrews ), care nu l-a încurajat niciodată în visele de a cuceri Luna, astfel și-a păstrat inventivitatea pentru a face rău, împietrindu-și voit inima. Iar când descoperă din nou copilăria … lumea parcă îi aparține 🙂 În acest mod, este rândul lui să devină pentru Agnes, Edith și Margo ceea ce mama lui nu s-a deranjat să fie pentru el. Eh … la final, este înduioșător. 🙂 Oricum, merită să vă uitați la el, ca mai mereu, îl recomand cu mult drag.

Trailer ( e trailer-ul care mi-a plăcut cel mai mult, puteți vedea unele faze menționate mai sus ).