Spațiul dintre acum și mai încolo

Care sunt citatele voastre preferate? (dacă aveți vreunul… deși tind să cred că da) Am impresia că oamenii deștepți au zis atâtea lucruri faine înaintea mea, încât parcă vorbele mele par de țărână în fața înțelepciunii lor… și gândindu-mă la treaba cu citatele (o altă întrebare pe care am primit-o la evenimentul de joi), eu reacționez la tot ce mi se pare că-mi trimite o mână rece pe șira spinării, sau orice simt că mă inspiră.

N-am apucat să răspund cum trebuie la întrebarea ”care e citatul meu preferat”, pentru că nu am avut vreme să procesez cum trebuie replica, așa că am spus repede ceva ce chiar am share-uit în ziua respectivă pe Facebook, un citat de-al lui Gandalf din Lord of the Rings. (care îmi place, desigur)

Totuși, unul și mai bun, și care îmi merge la suflet foarte foarte mult, din categoria ”gânduri care să mă inspire”, este cel spus de fiica Dianei Ross, Tracee Elliss Ross:

” I am learning everyday to allow the space between where I am and where I want to be, to inspire me and not terrify me.”

Atitudinea asta e cea pe care îmi place și mie să o arborez, în procesul ”devenirii” mele ca om – nu că s-ar termina vreodată acest proces cât suntem în viață…. Am mai scris cu alte ocazii, dacă nu mă înșel, că eu consider că mereu suntem ”a work in progress”, DAR … v-ați putea întreba: bine bine, păi atâta progres, progres, și finalitatea, apucăm să o vedem vreodată, să o trăim? Ar putea suna paradoxal ce spun, dar constant trăim și finalitatea, și progresul! 😀

Toți avem ambiții, și vrem să ”ajungem undeva”, să fim odată ”acolo”, în acel punct pe care ni-l dorim, însăăăă acest lucru ne poate și înspăimânta, și motiva. O să iau un context simplu, personal, ca să fie mai clar. La lucru, momentan am 1 an de când sunt analist, și evident, nu am atâta experiență precum cei cu care lucrez pe domeniul meu (energie), care sunt deja experți, ”they know shit”, adică. Desigur, și eu doresc să fiu superbună pe ceea ce lucrez, și să fiu ”ca ei”, dar mai am multe de învățat până acolo. Și mă gândesc că în loc să-mi spun ”of, dar de unde știu ei atâtea lucruri, eu nu o să le pot pricepe niciodată, n-am pregătirea lor, eu sunt un nimeni, oare o să mă bage cineva în seamă cândva, părerea mea oare o să conteze vreodată etc.”, ALEG să mă uit la ei cu admirație, să ”fur meserie”, și să fiu cea mai bună ACUM, în momentul prezent, și depunând efort constant ca să învăț, să mă bucur de ce știu acum, aspirând pentru idealul pe care mi-l doresc.

Dacă suntem prea duri cu noi, tindem să punem prea multă presiune, și ”drumul” până ajungem acolo unde ne dorim ar putea să ne pară o povară, sau să ni se pară prea greu, demotivant, chiar (cum se întâmplă și în cazul atâtor cure de slăbire, de exemplu, nu o să ajung niciodată așa etc. etc.). De aceea acest ”spațiu” de care vorbește Tracee Ross mi se pare esențial să fie unul din care să ne luăm energie, bună-dispoziție, bucurie (îmi place cuvântul JOY de mor 🙂 ), să fie o plăcere, ca și când frămânți aluatul să faci o prăjitură bună, delicioasă, nu frămânți aluatul cu neîncredere în sine, că n-o să iasă cozonacul, sau că nu e de-ajuns de bun…

Și cam așa cu citatele, mai am și altele preferate pe care le-am mai împărtășit pe aici, dar sunt sigură că nu e ultima oară când o să scriu despre asta. Am devenit cam spirituală în ultima vreme… trebuie să-mi revin! 😛 Vouă care citate vă plac, vă fac ziua mai bună, sau vă aduc un gând bun?