Somnul și obiceiuri înainte de culcare

Salutareee! 🙂 A trecut o lună! Cum vă merg planurile și obiectivele pentru 2016? (liniște) Sper că bine! Și ca să fim în ton, acum că e început de Februarie, aș vrea să vă împărtășesc ce superputeri aveam eu impresia că dețin cândva. Deși acum vi le povestesc ca un om simplu și normal ce sunt, preocupat să se dezvolte și să învețe continuu, dorind ca prin ce scriu aici să ajut cumva și pe alții să se inspire. Iar apoi trec, de fapt, la subiectul de astăzi: ce obiceiuri ne creem înainte să mergem în pătuț? 

Înainte

În liceu și chiar și în facultate, mă credeam zâna somnului. Dormeam frugal, pierdeam timpul, stăteam nopțile târziu, procrastinam, și dimineața era efectiv o corvoadă. Uram din tot sufletul diminețile și credeam, pe atunci, că ”eu mă pot concentra mai bine noaptea”. O scuză mediocră pentru a ascunde adevărul dur: eram leneșă, nu mă concentram suficient și dădeam vina pe ce apucam, munceam ”din greu”, nu ”inteligent” (work smart, not hard). Examenele mereu le dădeam cu ochii roșii de nesomn, ca apoi să mă întorc acasă și să pic lată. Nu mă simțeam neapărat ok, dar nici nu făceam ceva în privința asta. Știam, undeva înăuntrul meu, că nu e tocmai constructiv, dar o lăsasem așa pentru că aveam alte priorități.

Somnul mă lăsase o vreme să cred că sunt o zână, uneori chiar funcționam așa, dormeam puțin în timpul săptămânii și rupeam patul în weekend-uri. Mergeam la conferințe 4-5 zile și trebuia pregătire intensă înainte de aceasta, pentru livrare și organizare, apoi veneam și mai obosită decât eram. Da, energia cu care făceam toate aceste lucruri BUNE și care atingeau viețile oamenilor era incredibilă, fără ea sigur intram în colaps. Oamenii se întrebau: cum de are Anca timp să le facă pe toate? Nu aveam timp, sacrificam doar nopțile pentru a face asta, într-un mod nu chiar deștept. Toate acestea nu sunt, în fond și pe termen lung, sustenabil fizic. 

Așa că somnul mi-a dezlipit mreaja de pe ochi și mi-a arătat care mi-e locul. Nu sunt o zână, el e atotputernicul, el și timpul. Dar somnul e sclavul timpului. Așa că de o vreme încoace mă străduiesc să am o înțelegere bună cu somnul și diminețile. Asta s-a schimbat acum un an, de fapt, dar corelația – nopți bune și dimineți bune trebuie să existe simultan, altfel nu prea merge.

Acum

Dormitul între 7 și 8 ore pe noapte a fost propăvăduit de oamenii de știință de ani de zile, și oamenii care se credeau zâne ca mine, se înșelau amarnic. Sleep is NOT for the weak. 7-8 ore pe noapte este media recomandată de doctori, specialiști, psihologi etc. pentru a păstra un echilibru al memoriei, al greutății (da, oamenii devin mai obezi dacă nu dorm suficient, o zic cei de la Harvard), al atenției selective (puteți citi o grămadă și pe site-ul British Journal of Psychology – dacă tot dați click, se vor deschide și PDF-urile gratis, sau pe site-ul The British Psychological Society, puneți la search ”sleep” și vedeți – sunt DOAR câteva exemple din atâtea, nu pseudo-științe, ci chestii cercetate) E important să începem ziua proaspăt, cu o doză de energie care să ne inspire, nu una care să ne chelească de viață. 

Ca să avem cât mai multă capacitate de a face lucruri în timpul zilei, e indicat și să eliminăm cât mai mulți factori decizionali / obstacole pe care le-am putea întâlni dimineața. Iar asta ne duce, iminent, la întrebarea: ce facem înainte să ne culcăm? Având în minte că ne completăm somnul de 8 ore. Din punctul meu de vedere, doar a-ți face somnul nu e de ajuns. Haideți să vedem înainte de somn – cum ne pregătim?

Fără a vă da un decalog ce trebuie urmat, vă spun ce fac eu.

1. Cu ce mă îmbrac mâine?

Să-mi aleg hainele dimineața poate fi o corvoadă, pentru că nu doar iau ceva din dulap și trag pe mine. Îmi place să mă îmbrac cât de cât business casual, mai mult casual în zilele în care după lucru mă duc la dansuri / înot. Obișnuiam să deschid dulapul dimineața și să pierd minute în șir, buimacă, hotărându-mă cu ce mă îmbrac.

Steve Jobs avea doar helanca neagră, blugii și adidașii, cam aceeași ținută în fiecare zi, ca să nu-și piardă timpul cu acest lucru. Repet, mie îmi place diversitatea și dau importanță stilului, dar nici nu cred că ar trebui să ne răpească atât de mult timp. Astfel că înainte să mă culc, îmi aleg vestimentația pentru ziua următoare, o scot pe scaunul de toaletă, ca dimineața să nu îmi epuizez puterea decizională pe un asemenea mărunțiș.

2. Cum a trecut ziua?

Sunt unii oameni care scriu zilnic ce-au făcut, își scriu ce au învățat etc., un fel de ”journaling”. Eu nu fac neapărat asta pentru că … nu mi se pare mereu util, dar în spreadsheet-ul ăla cu obiectivele și planurile mele pentru 2016 îmi bifez ce am îndeplinit în ziua respectivă. Îmi oferă satisfacție să știu că am reușit să pun un x acolo ca ”făcut” și să mă reflectez un pic dacă procesul a avut vreo deviere sau nu, sau dacă nu m-am simțit confortabil / am întâmpinat vreun obstacol. Nimic complicat, dar orice-ar fi, îmi completez acest spreadsheet ca pe o rugăciune. Și dacă n-am reușit să fac ceva, tot completez. Nu mint, nu inventez, pun acolo sinceritate maximă.

Odată am venit de la un party la 4 dimineața și, pentru că nu îmi completam lista în ziua aceea pentru că nu am fost acasă toată ziua, l-am completat atunci. Așa obsedată sunt. :))

3. Cum va fi ziua de mâine?

În mod natural, după ce bifez ziua respectivă, mă uit la ziua următoare și la săptămână în general. Dacă sunt evenimente la care mă duc, unde se suprapun, ce trebuie să fac în avans, unde am un articol de publicat, când trebuie să mai repet la suedeză etc. Eu nu stăpânesc tehnici de vizualizare și alte cele (poate nu am încercat destul, dar oricum nu cred mult în ele), așa că pentru mine faptul că am planul în fața ochilor și știu ce urmează în zilele ce vin (cu deviații care pot apărea, E OK) mă ajută să fiu concentrată pe ce îmi doresc, pe ce prioritizez. 

4. Ce mănânc mâine?

Multă lume își comandă mâncare la birou, ceea ce nu e un lucru neapărat rău – fiind mai tradițională și mai econoamă, în principiu, și plăcându-mi mâncarea de acasă, mi-o pregătesc de cu seară, dacă e posibil. Spanac, orez, cartofi etc. (la lucru având cuptor cu microunde)

Mă ajută că am sprijinul mamei, da, dar și în Liban când eram singură făceam la fel – deci se poate și fără sprijin. Din nou, e foarte ușor să nu pierd timpul dimineața punându-mi prânzul într-o cutie, o pungă și așa mai departe. Îl iau din frigider, îl pun în geantă și drum bun.

5. Ceva pentru spirit sau corp

Unii oameni meditează sau fac sport înainte să se culce. Nu știu ce să zic despre asta, eu încerc să fiu ”self-aware” (foarte greu de tradus în românește) pe parcursul zilei sau scriind lucruri, precum acest articol, fără a-mi lua un timp anume în care să meditez. Mai ales că unii oameni o fac și dimineața… repetă mantre etc. În majoritatea cazurilor, ori stau la povești cu mama, ori citesc. (în loc de mama, pentru cei care nu stau cu părinții, pot fi partenerii de viață, desigur, sau de apartament etc. Pentru mine momentan e mama, până când o să mă mut.)

Stăm de vorbă și imediat ce vin de la lucru sau de undeva, dar mai stăm să povestim și înainte să ne culcăm, diverse mărunțișuri. Cred că e o metodă bună însă de a te conecta după o zi plină în care nici nu te-ai văzut cu persoana respectivă. Deseori și râdem, pentru că mama este o femeie amuzantă, așa că tonusul este clar îmbunătățit.

Iar când citesc, chiar și dacă sunt 10 pagini, mă simt bine că am făcut asta, îmi dă o senzație de productivitate și de bine. Cumva faptul că am ales să citesc în loc să mă uit la un serial sau să fac altceva irosind timpul, îmi eliberează mintea de vina ”AI PIERDUT TIMPUL”. Așa că merg la culcare senină!

Șiiii… mai fac ceva: neapărat mă gândesc la 3 lucruri bune pentru care sunt recunoscătoare în ziua în care a trecut. Poate fi orice căcățel (am mâncat o salată grozavă) sau o persoană pe care o am în minte (întâlnirea cu prietenii). Și așa adorm zâmbind gândindu-mă la aceste lucruri.

O consecință a acestor obiceiuri e și că nu mă mai uit la seriale, dar asta să fie cea mai mare nereușită! Totuși, încă mai pierd timpul pe Facebook sau Instagram, mă gândesc despre lucru în afara lucrului, să nu credeți că vă vorbesc din spatele perfecțiunii. Sunt zile în care nu-mi iese totul – sunt rare, dar există.

Însă vreau să construiesc pe acest model, și poate, în timp, o să mai adaug și altele. Deocamdată experimentez, pentru că mi se pare eficient, sustenabil și sănătos.