Se cer a fi returnate posesorilor …

Nu înţeleg treaba asta cu muzeele. De ce “marile” muzee ale lumii sunt mari doar pentru că adăpostesc relicve ce nu le aparţin ? Exemplul cel mai rapid ce mi`a venit acum în minte e British Museum. “A, super, mergem la British Museum.” “Să vedem ce?” “Păi … nişte mumii.” “Da`alea nu erau în Egipt ?” “Ba da …”


Pricepeţi ? Chiar şi eu înţeleg că nu ştiu care descoperitor a găsit artefacte minunate în Valea Regilor. Totuşi, ce se află acolo, trebuie să şi rămână acolo. De ce trebuia musai X să îl aducă la el acasă ? De unde simţul ăsta al proprietăţii … altcuiva ? Era aşa de greu să`l predea autorităţilor egiptene ? Ce concepţii sunt astea ? Ce merit au englezii pentru acele bijuterii de altă naţie ? Ca să nu pomenesc de faptul că mulţi “descoperitori” erau doar jefuitori de morminte. Mă refer mai ales la neconcordanţa asta: englezi, mumii, sarcofage, Londra, Tutankhamon, Regina Victoria ăăăă ! Nu, serios, şi englezii au avut o cultură minunată, veche şi de demult … de ce nu se limitează la a expune obiectele specific englezeşti ? ( A nu se percepe faptul că am ceva împotriva englezilor. E doar un exemplu din multe altele. )


Bun, să spunem că sunt eu tâmpită : aşa erau vremurile atunci, voiau ei neapărat faimă, aveau nevoie de bani, turişti etc. Acum, însă, trăim într`o cu totul altă societate – sau cel puţin aşa cred, există o nouă mentalitate, mai deschisă la “nou”. Nici măcar azi proprietarii sau cine pisici conduce British Museum nu sunt în stare măcar să înapoieze acele obiecte. Ştiu că asta ar însemna o oarecare pierdere pentru ei, dar nu`mi pasă ! De ce întotdeauna trebuie ca oamenii să se gândească strict la profit şi la bani ? Corectitudinea într`adevăr aşa de agăţată e în pom ? Chiar înseamnă că dacă cineva descoperă o cupă aparţinându`i lui Cezar o poate duce aşa, cu nonşalanţă, într`un muzeu chinez ?


Poate că există şi aspecte pe care nu le cunosc. E posibil ca egiptenii, să zicem, să fi fost de acord cu transportarea obiectelor într`o ţară străină sau au existat şi alte circumstanţe. Mare nechibzuinţă ! Mă îndoiesc, totuşi, dar dacă există cineva care ar putea să mă lămurească, îl voi asculta cuminte. Orice`ar fi, însă, eu nu sunt de acord cu practica asta. Dacă aş fi directoarea unui muzeu, cu tot riscul pierderii de bani, aş face un asemenea gest onorabil şi, de fapt, îndreptăţită.

0 comentarii

  1. Cred ca depinde din punctul cui de vedere privim asta… Din al tau, care e cam sceptic asupra agestor idei de „mutare”, sau din al altora. Sa luam de exemplu punctul de vedere al unui tanar absolvent al scolii de filosofie, cum ar putea vedea ceva din Grecia antica? (un exemplu oarecare). Mai ales cand in Romania e greu sa ajungi la un muzeu din alt oras, dar sa iti permiti sa mergi in Grecia sa vezi artefactele si alte materiale la mama lor acasa… Intelegi? Poate din nevoia de a aduce cunoasterea la un nivel cat de cat omogen, global, s-a incercat aducerea si transportarea unor materiale in fiecare tara…

  2. Aici sunt de acord cu tine. Sau ca sa fie impacate ambele parti, exponatele ar putea fi returnate tarii din care provin si sa fie mentionat si numele celui care l-a „gasit” (cu toate ca merite mai mari au cei care „au facut” obiectul). Nu pricep nici eu treaba cu „Dar noi l-am descperit!”, asa, so fucking what? Bravo lor, dar ailaltii l-au facut.
    Oricum, sa stii ca da, unii chiar nu se gandesc la altceva decat la profit. Pentru tine, sau pentru mine, e de neconceput cum cineva poate sa aiba in minte doar bani, la fel cum pentru ei e de neconceput sa pui altceva decat banul pe primul loc.

  3. multe dintre exponate sunt in muzee straine pentru a fi protejate. Pentru ca in multe leagane de civilizatie s-au distrus multe lucruri inestimabile. De exemplu in zona Persiei: Irak, Iran au fost razboaie, distrugeri sau furturi. Prefer oricand sa fie la Luvru decat in tarile unde au fost gasite. Sunt muzee cu paza serioasa si cu niste oameni dedicati care au foarte mare grija de ele. Sa iti aduc aminte de Coloana infinitului a lui Brancusi care mai avea putin si cadea din „grija” romanilor? Eu inteleg punctul tau de vedere dar trebuie sa vezi partea concreta a situatiei

    1. Pai de ce oare fac tarile parte din diferite organizatii ? Sunt sigura ca ar fi gasit o metoda de conservare a operelor de arta, a obiectelor vechi, dar reprezentative pt o anumita cultura, daca INTR`ADEVAR s`ar fi dorit – o buna colaborare pt infiintarea unui muzeu bine protejat sau transportul intr`o zona oarecum apropiata, cu o legatura relevanta. Sa nu vorbim de Romania, noi chiar nu stim sa ne apreciem tara. Mi se pare ca e o exceptie execrabila. In fine, noroc ca siturile arheologice nu pot fi mutate. 🙂

  4. Eu vad chestia asta ca pe un lucru bun, desi pare ca ,spre exemplu British Museum, fac asta doar pentru profit.
    Vad un lucru bun pentru ca ar fi o pierdere inestimabila daca acele artefacte ar fi inapoiate Egiptului, care sunt aproape sigura ca nu ar avea conditiile necesare expunerii lor intr-un mod atat de frumos precum in British Museum. Am fost acolo, si sincer indiferent unde vei vedea exponatele acelea ramai la fel de impresionat. Pentru mine nu conteaza ca sunt expuse in Londra sau Paris, ci conteaza ca acolo unde sunt expuse sa existe conditiile necesare expunerii lor. Da, muzeele profita de aceste exponate, dar nu ma deranjeaza atata timp cat dau un ban ( de fapt intrarea in British Museum e gratuita, ca in majoritatea muzeelor din Londra ) si vad niste lucruri ingrijite si pastrate corect de-a lungul timpul.

  5. Egiptul este tara care a suferit cel mai mult in urma cauzelor de care spui tu. Si nu e vorba ca au fost de acord egiptenii atunci, nu, au fost majoritatea comorilor furate pur si simplu, scoase ilegal din tara.
    Cateva exemple concrete ar fi mumia lui Ramses I, care s-a aflat o vreme la un muzeu american, Piatra Rosetta de la British Museum, Bustul lui Nefertiti de la Muzeul din Berlin. Toate relicve de o importanta fantastica. Mi se pare total absurd ca acestea sa fie cunoscute de orice englez, german care poate nici nu stie sa gaseasca Egiptul pe harta, in timp ce egiptenii sa nu isi poata cunoaste propria istorie din cauza unor custozi de muzee, interesati mai mult de partea economica decat de cultura.
    Dintre cele de care am spus mai sus a fost inapoiata, voluntar, doar mumia lui Ramses de catre americani. Furata inca de prin 1871 si vanduta pe piata de profil.
    Se impotrivesc de ani buni germanii sa inapoieze bustul lui Nefertiti, din motive absolute stupide, cum ca Egiptul nu are loc sa depoziteze, ca nu poate avea grija si asa mai departe, ori egiptenii au facut progrese uriase in privinta muzeelor. Si mi se pare mult mai de dorit sa vezi o relicva in mediul sau, in locul de care apartine si nu pe oricare masa in Berlin/Londra/Paris sau mai stiu eu, fie ea si o masa decorata cu aur, pietre pretioase, whatever. Orice resurse ar avea strainii, nu le pot prezenta mai bine decat asa cum ar fi prezentate la ele acasa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *