Când am aflat subiectul despre care trebuie să scriu azi până la 23:59, m-a pufnit puțin râsul .. nu din cauza cuțitelor Rosenthal, ci din cauză că mi-am amintit primele mele experiențe cu cuțite, și anume la tăiatul pâinii. Eram relativ mică și mă enervasem să tot vin acasă și să nu fiu în stare să fac sanvișuri, pentru că nu știam să feliez pâinea. Așa că normal, asistată de tata, am ”tranșat” pâinea … de m-am tăiat oțără la deget. 😀 Mi-am pus un leucoplast și am revenit în bucătărie, eram ambițioasă ! Și până la urmă am reușit, doar că era strâââmbăăăă nevoie mare. Și cuțitul ăla tot nu tăia, felia ieșea tot disproporționată, na, ce să faci. Pe atunci nu existau cuțitele ergonomice, din oțel inoxidabil, din gama Rosenthal … cuțitul bucătarului, cuțite de pâine sau de friptură, cuțitul Santoku etc. Aceasta este un fel de promoție, un program de fidelizare a clienților oferit de Real Hypermarket, care constă în adunarea de maxim 20 puncte în funcție de bonul de cumpărături, clientul având posibilitatea să-și aleagă, cu până la 70% reducere un cuțit sau un accesoriu din această colecție. Se pare că au făcut și niște sondaje înainte să deruleze programul ”Cuțite fără egal”, și clienții chestionați păreau dornici să beneficieze sau să achiziționeze aceste produse. No, ce pot să zic, tăiat plăcut ! 🙂
Eu nu prea mă am cu cuțitele, furculision, lingurision ș.a.m.d. … mă ocup mai mult cu electrocasnicele pentru bucătărie, gen mixer sau blender, mai fac o maioneză, un milk-shake etc. așa că această campanie, nefiind deci și clientă Real, nu îmi provoacă fiori pe șira spinării. 🙂 E o părere sinceră și total personală, dar dacă mă gândesc la bucătărese, restaurante etc. și clienți fideli Real, normal că le-ar conveni nu doar să cumpere produse de calitate și UTILE domeniului în care lucrează, ( sau pur și simplu acasă ) dar și ca acestea să fie la reducere. Așa că din punct de vedere al marketing-ului, orice promoție e una fericită, de obicei ( și mai ales în condiții de criză ) oamenii profită de aceste mici bonusuri. Dacă sunteți interesați … mai multe detalii aici.
Acest articol participă la concursul SuperBlog 2010.
Bun așa, tu reușiși cu un cuțit să te tai la deget, eu cu o securice 😀 Norocul meu că nu au avut ai mei timp să o ascută în ziua aia 😀
(da, 10 dejte am la mânuri 😛 )
Eram mică, tu ce erai ? :)))) 😛
Mic eram și eu 😛
Atunci ai o scuză :)) 😛
Ce zici ca ma jucam cu un prieten cu cutitul si m-a cam taiat umpic… mai mult. sha rezolvat repede cu cateva copci. mi-am gadilat doar varful degetului.:D
Daca eu acum 3 ani nu stiam sa feliez o felie de paine (adica la 16 ani), acuma gatesc, stau cu 3 cratite pe foc, fac clatite, tot ce vrei. Dar nu m-am taiat niciodata cu cutitul.
Trebuie sa dau si un al doilea comment pentru ca-s un idiot, ma gandesc la 2 lucruri si-mi iese unu singur…
* sa feliez painea; nu sa feliez o felie, cum a scris geniul din mine.
Lasă, Gabi, te scuză faptul că ești un bărbat de bază în bucătărie 😀 Visul oricărei femei, de fapt … 3 cratițe pe foc, clătite ? Wow ! 😀 Bravos !
Nu-s’ cum sa zic, da’ bagsama eu-s mai slab informat: eu de Rosenthal stiam referitor la „portolanuri”, nu la „taietorie”; „pe vremea mea” de mult apusa, cutite faimoase erau Solingen…
mai nu stiu ce sa zic numai cutitele nu le mai luam de firma acum:))
Nu-s bucatar asa ca nu cred ca e necesar sa am specii din alea complicate de cutite… unul mare unul mic… pentru uzul zilnic.
Pssssstttt, și eu cred la fel 😀 ( pentru mine, adică )
Eu vreau să ştii cât de ascuţite sunt. La mine un cuţit nu e bun acă nu te tai numai cât de uiţi la ei. 😆
Nimic nu e mai rău într-o bucătărie decât un cuţit care taie prost.
Eu mi le ascut singură… cu pilă de coasă… cea mai bună!
Un cutit bun poate fi recunoscut NU dupa cat de ascutit este la un anumit moment dat, ci dupa cat de bun calitativ este otelul din care este confectionat (dupa cat de multa uzura suporta TOTUSI ramanand inca taios).
DEZAVANTAJUL unui asemenea cutit, daca initial nu este bine ascutit, este ca SI de ascutit se ascute greu (otelul opune tot atata rezistenta la „uzura” constituita de indepartarea de material in scopul ascutirii).
(Un otel de buna calitate pt cutite poate fi recunoscut practic prin faptul ca la polizare scanteile scoase sunt mici, multe si foarte luminoase, si cu cat otelul este mai moale, cu atat sunt mai putine, mai mari si mai „palide”.)
Sintagma „la mine un cuțit nu e bun” ar trebui deja să fi exprimat subiectivismul părerii și faptul că nu e o lege absolut valabilă pentru un cuțit bun, ci o plăcere a mea așa… de a avea cuțite foarte ascuțite.
Ai – desigur – perfecta dreptate, si cer scuze pt ca nu precizasem verbatim in comentariul meu faptul ca acesta reprezinta NU o „critica” a ideii exprimate in mod foarte corect de catre dumneata, ci o extindere a acesteia.