Relaxare, munte, deconectare, reconectare, mărunțișuri

Articolul de azi e menit să fie o punte între mine și voi, între ‘journaling-ul săptămânal‘ (să nu ne mințim că deseori ce fac eu aici, asta se numește), între ‘catching up‘ sau, practic, ce am mai făcut și ce am să vă povestesc.

Știți expresia asta cu disconnect to connect – am experimentat-o deplin săptămâna trecută, când am fost plecată la munte, dar nu în genul acela de ‘fără telefoane, fără tehnologie‘. Am folosit telefonul să fac poze și să pun chinuit una-două poze, și să-i zic la mama că sunt ok. Când m-am întors, șoc, am realizat ce greu mi-a fost să mă reconectez în online. Ca și când vrei să pui ceva în priză, dar priza e stricată.

De obicei sunt moderat înspre hiper activă în Social Media, chiar și când călătoresc, dar de data asta, nu știu cum, a fost diferit. Să vă spun. 🙂 Am plecat cu niște prieteni la Rânca, o stațiune montană în județul Gorj, în munții Parâng. Am găsit o cabană faină (v-o recomand), cu niște proprietari foaaarte de treabă, dotată cu tot ce trebuia, inclusiv o terasă cu priveliște spre valea dintre munți și cu un grătar disponibil. Mare parte din drumul spre Rânca l-am făcut pe Valea Jiului, tare frumoasă mi s-a părut (nu țin minte să mai fi fost), și pe alocuri, prin sate pitorești. Cât despre Rânca, nu știu dacă e lipsă de sezon sau ceva, dar era destul de pustie stațiunea, nu erau atât de mulți oameni, deși e plin de cabane și pensiuni, cu restaurante aferente. Au o pârtie (sau două) funcționale iarna, așa că mă gândesc că e mai plin atunci. În orice caz, dacă vă plac asemenea locuri de escapade, vă sugerez cu drag să dați o fugă și la Rânca. 

De pe drum – Valea Jiului
”Mamă, ce de Jii!!!” 😀

Mă bucur că am avut noroc cu vremea, și în două zile am ieșit la plimbare, unii din noi mai harnici chiar au ajuns și la vârful Păpușa (care e destul de accesibil, e bun terenul de urcat când e uscat, calci ca pe scări de iarbă). Peisajul era minunat de oriunde, oricum, munții noștri sunt atât de frumoși, sunt ca în filme, serios. Am fotografiat și brândușe curajoase ieșind din zăpadă, și ne-am plimbat un pic și pe Transalpina, care era închisă mașinilor din cauză că zăpada încă nu se topise.

Ce priveliște!
Transalpina
Frumoase brândușe

M-am simțit atât de bine și relaxată și distrată, singurul bai e că am mâncat cam mult (și băut alcool, ceea ce nu fac în mod uzual, dar deh, excepții de oameni faini, loc bun, ce să fac, omul e om 😛 și eu sunt OM!). M-am uitat inclusiv luni la 4 dimineața la episodul 3 din Game of Thrones împreună cu câțiva dintre noi, of, a fost palpitant, dar dezamăgitor în retrospectivă.

La plecare, a început să ningă (am avut noroc, repet!), dar spre Târgu Jiu deja nu mai era nimic, așa că am tras o fugă să vedem și operele lui Brâncuși. Cele 3 monumente sunt așezate ca pe o axă – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și mai apoi, mergând pe o pietonală și intrând în alt parc, Coloana Infinitului. Intrarea e liberă. Ne-am făcut și aici poze, și am plecat înapoi în Timi.

Dar înapoi în Timi… De ce să mă apuc, ce să fac? Parcă mi se șterseseră cu buretele grijile și preocupările. Noroc (a treia oară) că el, creierul nostru nu funcționează așa, și iată că 4 zile după impact, am reușit să revin la setările inițiale. :))) Am văzut și Avengers de 2 ori, vă dați seama că am recuperat la greu cu ce am putut, vă scriu despre asta separat. Între timp am terminat și serialul Grace and Frankie, vai ce mi-a plăcut!

Ca o mică încheiere, voiam să subliniez că nu crapă lumea dacă nu suntem online, dacă nu postăm, și chiar dacă ar crăpa ce? În timpul acestor zile, am început să mă întreb la un moment dat dacă nu ar trebui să ‘fac mai mult pentru prezența mea în online’, însă mi-am dat seama că prezența mea în offline era mai importantă și că, de fapt, nu prea voiam eu să fiu online cam deloc!

Îmi țin demn și impus obligația față de audiența care mă citește și mă urmărește, și de cele mai multe ori îmi face plăcere să îmi aduc persoana virtuală în joc, dar vai, bine a fost și fără obligații. 🙂 Sper să nu vă supărați, ba chiar vă sfătuiesc să mai faceți treaba asta cu deconectarea din când în când. Poate aveți impresia că e greu să lăsăm telefonul din mână, dar cu oamenii potriviți alături și păsărele care ciripesc dimineața într-o vale trezită de soare, e chiar ușor.

Sper că ați avut zile frumoase de Paști și că ați reușit să aduceți un pic de liniște și respiro în viața voastră. 🙂 Vă pup, ne citim curând!

Apus de la cabană
Înspre vf. Păpușa
Dimineți cu ceață ridicându-se 🙂

1 comentariu

  1. Anca, eu merg la Hateg foarte des, dar in zona asta nu am ajuns niciodata. Shame on me! Trebuie sa corectez aceasta greseala pentru ca pozele tale sunt absolut geniale. Cat despre prezenta in online, sunt zile si zile si asta nu e rau pentru ca avem nevoie de un offline solid ca sa putem functiona in online. Pana la urma, daca lipsim 2-3 zile, o saptamana, o luna, nu e capat de lume… cel putin nu capat de lume reala :P.

Dă-i un răspuns lui Andra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *