Q&A

Important e să nu încetezi a întreba. O zicea Einstein, sper să nu mă înșel. Normal că are dreptate și asta e ceva ce am încurajat oamenii să facă încă de hăt, când nici nu știam că CINEVA chiar a citat așa ceva. Am și fost mereu cea care și-a făcut curaj să întrebe când nu știa. Mie nu îmi e rușine să întreb, n-am de gând să mor cu răspunsul neaflat sau cu nelămuriri, dacă am posibilitatea să le cer.

De ce să-mi fie târșă să pun o întrebare, că doar nu omor pe nimeni ? 🙂 Multora le e frică sau se tem de cine știe ce, însă mie mi se pare că pentru cunoaștere, e esențial să pui întrebări. Ție sau altora. Prin ”ție” mă refer la introspecție. Să te întrebi ce vrei cu adevărat, dacă vrei ceva, să afli ce e important pentru tine, care e sentimentul tău despre x, ce crezi despre y, cât îți dorești z și așa mai departe. Iar prin ”altora” se poate include profesorul de mate, până la ginecolog despre probleme intime.

Da, întrebările nasc alte întrebări și așa mai departe, dar nu e mai bine să ai acoperită o mică parte din tot, decât să n-ai nimic, deci să plutești în ignoranță ? 🙂 Întreb și eu.

Dacă cineva ar sta să mă observe într-o conversație, ( îmi place să cred că de obicei joc rolul observatorului ideal, pentru că mă pot autoanaliza, habar n-am câți și ajung la concluzia mea ) ar remarca faptul că eu pun foarte multe întrebări. Uneori pentru că mă simt nesigură și poate nu vreau să zic ceva despre mine, așa că întreb în continuare, inventez întrebări, fac scurte comentarii. Alteori pentru că doresc să știu toate detaliile din toate punctele de vedere ale subiectului cu pricina: ”S-a întâmplat x și eu mă simt y.” Avocatul Anca vine atunci și întreabă: ”Bine, bine, dar cum se simte z ? Ce părere are z despre situația x ? Ce părere ai tu despre părerea lui z ? Cum poți schimba senzația y ?” etc. Înțelegeți ? Prin întrebările mele vreau totodată să-i dau șansa omului respectiv să-și pună și el la rândul lui niște sonde acolo înăuntru, mai ales dacă nu e obișnuit să o facă. Există mii metode pentru a genera întrebări.

De asemenea, vreau să subliniez și că nu contează ce întrebări se pun atunci când se dorește o informație. Nicio întrebare nu e irosită și vă spun poziția mea în ceea ce privește acest aspect. Dat fiind că oameni sunt atât de diferiți ( mulțumim, maimuța cheie de la care a pornit evoluția sau creator extraterestru ori ba ), și umpluturile creierelor noastre sunt la fel de diferite. Unele mai consistente, altele mai vagi, na, deci diverse și foarte puțin asemănătoare. Prin urmare, întrebări la fel de variate. Așa că ce ție ți se pare banal și nu consideri că mai e necesar a întreba, pentru un altul înseamnă umplerea unui gol. Eu nu râd când cineva pune o întrebare mai ciudată sau ”prea simplă”. Eu sunt mulțumită dacă răspunsul meu sau al altcuiva îi elimină norul ăla de ceață din cap. Nu toți ”prindem” la fel de repede, fiecare are mecanismul lui, ritmul propriu de asimilare și depozitare.

Așa că nu stați în cumpănă când aveți ocazia să întrebați. Curaj. Cel care se va feri de răspuns se va face de râs în fața celorlalți, nu aveți voi de pierdut din pricina aceasta. Nu contează ”timpul”, ci să nu rămâneți cu lacune. Asta e părerea mea. 🙂

Mi-am cam încheiat scurta pledoarie … întrebări ? 😛

0 comentarii

  1. De unde ti-a venit ideea cu intrebarile? Conteaza sa intrebi cand nu stii un lucru. Ai dreptate. Si eu intreb, dar un mic numar de intrebari. De obicei caut raspunsuri, ai ghicit, pe net. 😀

    1. Cautarea raspunsurilor „pe net” consideri ca este esentialmente atat de diferita de a pune o intrebare? Doar modul de formulare a intrebarii, destinatarul acesteia si respectiv modalitatea de obtinere a raspunsului sunt CU ADEVARAT diferite, ideea de baza este aceeasi…

  2. Eu cred că este foarte important modul în care formulezi o intrebare. O interogaţie ambiguă va genera un raspuns aidoma. Întrebarea trebuie să fie concisă şi strict corelată cu înformaţia pe care doreşti să o afli Nu sunt de acord cu cee ce afirmaţi, respectiv „vreau să subliniez și că nu contează ce întrebări se pun atunci când se dorește o informație”. Întrebările adresate offtopic sau neclare pot deruta detinatarul, îl pot obosi, motiv pentru care va divaga. Luaţi drept exemplu interogatoriile utilizate de către politiţti şi procurori 🙂 În cadrul unor anchete desfăşurate în mod corect, întrebările nu se irosesc, răspunsurile trebuie sa fie cât mai precise, lipsite de echivoc. Desigur,setul de întrebări trebuie adaptat în funcţie de cunoştiinţele interlocutorului, al nivelului acestuia de inteligenţă, etc. În acelaşi timp, tipul de întrebari adresate şi forma acestora trebuie să fie atent formulate, pentru a nu leza persoana cealaltă. Nu în ultimul rând, consider că o bună capacitate de a empatiza cu cel/cea din faţa noastră poate ajuta foarte mult la înteţegerea contextului general. DIn proprie experienţă, am aflat, într-un mod dureros, faptul că este foarte important ce întrebări adresezi pentru a afla o înformaţie, fiind acuzat de indiscreţie. Ergo, mare atenţie la formularea, modul de adresare şi scopul unei întrebări!

    1. Nu stiu daca o interogatie ambigua genereaza neaparat un raspuns aidoma, stii de ce ? Pentru ca daca cel care raspunde nu pricepe exact ce e intrebat, cere si el la randul lui specificari. Nu toti stiu sa puna intrebari ( concise, corelate etc. ) sau INTREBAREA, dar prin greseli inveti. 🙂
      Destinatarul are dreptul sa spuna „stop” cand simte ca deja e prea obositor, poate ca nu intotdeauna divagheaza.
      Politistii si procurorii sunt special „antrenati”, stiu exact cum sa ia oamenii ca sa ajunga acolo unde vor.
      Partea de indiscretie nu mai tine de faza cu „pentru cunoastere si informatie” a intrebarilor, ci de cat de departe vrea sa mearga cel care intreaba in intimitatea celuilalt, precum si cat accepta cel intrebat sa fie … chestionat in lucruri mai personale. 🙂 Dar modul de adresare este, adevarat, important.

      1. O intrebare ambigua (sau ALTFEL gresit formulata) nu conduce neaparat la un raspuns „aidoma” (ambiguu), dar are MARI sanse sa obtina un raspuns incorect – sau, mai precis formulat: sa obtina un raspuns corect, dar altul decat cel pe care il astepti atunci cand intrebi.
        Spre ex, daca pe mine ma intreaba cineva daca stiu cat e ceasul – sau ora – obisnuiesc sa-i raspund scurt „da”, si-apoi sa-mi vad de treaba; NU ma intrebase cat e ora, ci daca STIU EU cat este – si eu rspunsesem EXACT la intrebarea pusa: eu stiu. ACEST exemplu este irelevant (eu raspund astfel cu buna-stiinta, cu intentie, doar pt a indemna curiosul sa invete cum sa-si formuleze intrebarea in mod cat mai corect si cat mai pertinent, dar acelasi lucru se poate sa se intample atunci cand cel intrebat este de buna-credinta, si raspunde la ceea xce a inteles EL ca a fost intrebat, nu neaparat la ceea ce intentionase sa afle curiosul. Situatia este CU ATAT mai… incarcata de urmari (nu neaparat grava, decat daca subiectul intrebarii este grav si/sau foarte important) atunci cand raspunsul la intrebare este de tip binar (da – nu) si raspunsul corect la o intrebare gresit pusa genereaza neintelegere – sau (mai precis) intelegerea exact pe dos a situatiei, adica o situatie de genul:
        Intrebare: „Pana la urma ai aflat daca trenul are intarziere sau nu?”
        Raspuns (corect): „Da!” (aflase: nu avea intarziere).
        Daca cel care intrebase intelege ca are intarziere, si nu continua interogarea…

  3. Foarte sanatoasa si matura atitudine. Am un bun prieten care, printre multe butade, o are si p-asta: daca nu stii si intrebi, esti prost câteva minute, pâna afli raspunsul. Dar daca nu stii si nu intrebi, esti prost toata viata.

    Si asa e. Orice raspuns naste alte intrebari, dar nu trebuie sa ne impacientam. Asta e jocul anti-plictiseala, de fapt. Raspunsuri finale nu vom avea niciodata in toate domeniile, din fericire.

    Oricum, intotdeauna, orice intrebare vine si cu raspunsul aferent. Dar…ca sa stii sa cauti si sa intelegi raspunsul, trebuie sa ai un nivel de intelegere superior celui care a generat intrebarea. Parerea lui Einstein….

    1. Mi-ai luat vorba din gura 😀
      Un singur lucru nu mi se pare corect, mie intrebarea mi se pare mai grea decat raspunsul, macar asa matematic, la intrebare pornesti de la zero, la raspuns pornesti de la o intrebare.

    2. Nu stiu daca neaparat prost, poate ca nu e vina lui X ca nu stie, de-aia si intreaba, e doar ignorant. 😛 Dar are dreptate prietenul tau.

      Hehe, da, mi se pare logic sa fie asa, adica nu opresti un om oarecare pe drum si il rogi sa-ti spuna, daca stie, pe ce strada e sediul nu stiu care, ci atunci cand mergi „mai adanc”, te astepti ca cel pe care-l intrebi ( in domeniul respectiv, spre exemplu ) sa stie mai multe decat tine, nefericitul, tocmai de aceea il intrebi, nu ? In ipoteza ca el e expertul, tu invatacelul.

    1. Paiiii daca am ajuns sa vand electrocasnice sau canapele inseamna ca trebuie sa am o pregatire pentru asta, nu ? Cel putin teoretic. Si asta implica si o anumita rabdare pe care trebuie sa o am … uite, azi, la orele de after-school a trebuit sa explic la 3 copii cum se face o problema. Pornind cam tot de la zero si cu mult efort in explicatii. 😛 Dar am avut bunavointa si rabdare.

  4. De cele mai multe ori cei care nu pun întrebări o fac din temeri, cel puţin ciudate. Fie din snobism (cum să arăt că nu ştiu e asta) fie de teama de a fii judecat (Da oare ce zice ăla că nu ştiu asta). Oricum rămân frustraţi şi fără răspuns.

  5. @ Doxatul 🙂 🙂 pai ce sa fac si eu….Intrebarea e mai grea decât raspunsurile care au generat-o, nu de raspunsul care ar „rezolva” intrebarea despre care discutam. Poate intrebarea primordiala a plecat de la zero, desi am dubii. Dar restul intrebarilor au fost generate de raspunsurile date la alte intrebari.

    @ Nice, poti sa adresezi intrebari puerile oricui, important e sa afli raspunsul. In caz ca cineva are impresia ca intrebarea e stupida, poti zice ca ai glumit 🙂

  6. Stii cum e cu intreabarile, Anca> Importante sunt doua lucruri: cui le pui si felul in care suna. In momentul in care ajungi sa pui intrebari cui nu-ti poate oferi raspunsuri pierzi vremea degeaba. Pe de alta parte, daca pui prea multe intrebari pe acelasi subiect, aceleiasi persoane, in mod insistent, acoperind prin vreo cateva ce putea face una singura, ajungi sa fii perceput drept tampit, si iar nu e bine 😉
    Dar sigur, daca nu intrebam, nu aflam si nu stim, deci… intrebari? 🙂

  7. În ceea ce priveşte obiecţia mea, nu m-aţi lămurit! Continuaţi să credeţi că nu contează ce întrebări se pun pentru aflarea unei informaţii, adică, cu alte cuvinte, scopul scuză mijloacele?

    1. De ce nu ? 😀

      Nu e vorba de scopul scuza mijloacele, ci pur si simplu ca poti pune intrebari banale si multe … sau intrebari complexe si putine, ca sa ajungi la un raspuns concret, la asta ma refer. 🙂 Daca nu intelegeti, mai intrebati-ma ! 😛

      1. Mhh, latinii aveau o vorba „Non multa, sed multum” De ce sa lansez o tirada de intrebari, cand stiu exact ce am de aflat?! Vorba lunga, saracia omului 🙂 !

        1. Tocmai asta incerc sa zic, ca poate unii nu detin tehnologia ultraperformanta de a ajunge la ce vor sa afle si o iau pe drumul lung … asta poate pentru ca n-au experienta in a pune intrebarile care „trebuie” 😛

          1. Uuf, pai sa se concentreze, domnule, sa se concentreze! Daca pun o intrebare, incerc sa fiu cat mai clar si sa primesc un raspuns pe masura….nu in genul, „pai ca, sa vedeti, ca n-am, adica, ce sa…unde…nu stiu” Eschivarile de genul asta imi cresc tensiunea la cote alarmante 🙂 Deh, probabil de aia nu am vocatie de pedagog 🙂

    1. Pacat. De ce sa simti ca te faci de ras ? 🙂 Crezi ca toti s-au nascut cu lumina-n cap ? ( lumina = cunoasterea ) N-au decat sa rada, daca vor, pentru ca daca rad, inseamna ca ei sunt lasii care au avut aceeasi intrebare in cap, dar de frica n-au pus-o. 🙂

    1. Vai, mi-ati gadilat orgoliul! 🙂 Pe noi la cursul de psihologie criminalista ne-au invatat sa punem intrebari scurte si concentrate si sa dirijam subiectii dupa cum dorim, in asa fel incat sa ii ajtam sa marturiseasca 🙂 Mind control is just brilliant^^

        1. Deh, cineva trebuie sa faca si lucrul acesta 🙂 Cel mai tare narcotic este sentimentul dat de controlul absolut, cand simti ca cel din fata ta este o marioneta 🙂 Da dependenta, sa stiti! 🙂

  8. @ M11, pai dintr-un ou „mutant” s-a nascut o cale intermediara catre o noua specie. Acea cale n-a mai semanat cu parintele, dar a luat-o pe drumul catre gaina. Asadar….prima gaina s-a nascut dintr-un ou. Care a fost primul 🙂

    1. De acord, Dragos! Pai ce, de fiecare data vor ele sa fie primele 🙂 SI cand te gandesti ca totul a pornit de la o simpla coasta….:)

        1. Off, ok, gentleman-ul din mine imi spune ca trebuie sa ma inclin si sa va dau dreptate! 🙂 Ce ne-am face noi fara voi…..e greu sa traiesti alaturi de femei, dar e infinit mai greu sa traiesti fara ele 🙂

  9. Eu cred mult in valoarea intrebarilor. In primul rand e vorba de aspectul cognitiv, ele conduc la evolutia gandirii. Sunt importante pentru ca pot produce un lant: un raspuns va genera alte intrebari pentru care vei cauta raspunsurile. Se ajunge la o tendinta de a judeca un lucru din mai multe perspective, de a gasi aspecte la care nu te gandisei.
    Apoi conteaza enorm in demonstratii, in rationamente. Pentru ca au rolul de a ghida pasii, de a construi o succesiune naturala in rezolvarea problemei, desi cel ce expune problema cunoastea rezolvarea (destinatia) ei.

    Nimeni nu s-a nascut invatat si nimeni nu le stie pe toate. Daca intrebarea e puerila, deranjanta sau n-are legatura cu aspectul cognitiv, unii nu-ti vor raspunde, altii iti vor da un raspuns pe masura intrebarii. Teoretic nu cred ca sunt multe de pierdut. Atunci cand afirmatiile sunt balarii, cantaresc mai mult.

    1. Dragos, renunta cat mai poti! 🙂 Stii doar ca ele sunt de cursa lunga, nu se resemneaza asa usor, cu una, cu doua 🙂 Sunt precum picatura chinezeasca, te sapa incet, metodic, dar sigur! 🙂 Doamne fere’ sa intri in gura lor, ca nu te mai scapa nici Adam in persoana 🙂 🙂 :)!

  10. Hmm e bai mare si cu intrebarile astea…sustin ideea de a intreba cand nu sti ceva, insa trebuie sa ai grija si pe cine /cand intrebi caci ai putea fi interpretat gresit, mai ok e sa incerci sa cauti un raspuns, iar daca chiar nu gasesti…atunci intrebarile sunt binevenite 😀

  11. „…nu e mai bine să ai acoperită o mică parte din tot, decât să n-ai nimic, deci să plutești în ignoranță ?”
    Intrebarea este incorect formulata, nefiind precizat sensul expresiei „mai bine”: este mai util si mai constructiv sa afli o parte decat nimic, dar este mai usor si mai placut atunci cand (nestiind nimic despre uin anumit domeniu) nu esti chinuit de intrebari referitoare la partea pe care nu o stii (vezi „fericiti cei saraci cu duhul”, vezi „ignorance is bliss”, etc).
    Pare un simplu joc de cuvinte, dar este adevarat: cu cat stim mai multe, cu atat mai mult si mai bine ne dam seama cat de multe sunt cele pe care nu le stim; daca ne imaginam ansamblul cunostintelor noastre asemanandu-l cu suprafata (aria) unui cerc, „intrebarile” (ceea ce ne dam seama ca nu stim) sunt reprezentate de conturul cercului (circumferinta, „lungimea” sa), si cresc ambele concomitent. (Daca se prefera, alta comparatie pertinenta este cu volumul si respectiv suprafata unei sfere.)

Dă-i un răspuns lui Dragos FRD Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *