Peștele cumetrei Sung

Ce zi e azi ? Maaaarţi, foarte bine ! 🙂

Lângă Podul Retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpânul colibei se prăpădise şi nu rămăsese decât soţia acestuia, Sung U-Sou sau cumătra Sung, şi fratele lui mai mic, un băieţel de doisprezece-treisprezece ani Siao Şu. Sung U-Sou era tânără şi arătoasă şi toţi vecinii o îndemnau să îşi refacă viaţa, dar ea nu putea să uite cum bărbatul ei îi lăsase cu limbă de moarte să aibă grijă de băiat, aşa că refuza pretendenţii unul după altul. Sung U-Sou avea grijă de Siao Şu ca de propriul ei frăţior; tot ce avea mai bun de mâncare lui îi dădea, iar din veşmintele bărbatului ei îi croia haine călduroase. Dar şi Siao Şu o ajuta cu tragere de inimă pe tânăra lui cumnată la toate treburile gospodăriei.

Sung U-Sou se scula cu noaptea în cap, îl lua pe Siao Şu şi pleca cu o barcă veche pe lacul Si Hu, să pescuiască peşti şi raci pe care-i dădeau pe orez şi sare, şi aşa puteau să îşi ducă zilele.
Dar, într-o zi, din cauza vântului de pe lac, băiatul s-a îmbolnăvit. Sung U-Sou nu ştia cum să se mai împartă, ori să meargă la pescuit, ori să trimită după doctor, ori să fiarbă leacurile, de-abia de-şi mai putea trage sufletul. Dar după puţin timp, Siao Şu parcă simţind necazurile fetei, s-a însănătoşit. Rămăsese, însă, cu o slăbiciune şi lipsă de poftă de mâncare.

Sung U-Sou se tot frământa cum să facă şi ce să dreagă astfel ca Siao Şu să aibă din nou poftă de mâncare. Şi-a amintit că în copilărie părinţii îi dădeau peşte în sos dulce şi acrişor, care şi hrăneşte şi deschide pofta de mâncare. A hotărât să îi pregătească şi băiatului o asemenea gustare. Băiatul nici n-a vrut să audă de peşte. Sung U-Sou nu s-a lăsat şi a zis:
– Am să gătesc peştele cum n-ai mâncat tu niciodată ! Aşteaptă puţin şi ai să te convingi !
A pus apa la fiert, a curăţat peştele, l-a fiert, a preparat sosul dulce-acrişor, l-a turnat peste peştele fierbinte şi când totul a fost gata, l-a îmbiat pe Siao Şu să mănânce. La început acesta de-abia a luat o înghiţitură, dar simţindu-i gustul, a luat castronul din mâinile cumnatei sale şi cât ai clipi din ochi a mâncat tot peştele.

De atunci, în fiecare zi, Sung U-Sou oprea câte un peşte pe care îl gătea pentru băiat. În curând, Siao Şu s-a înzdrăvenit şi a început să pescuiască din nou împreună cu cumnata lui.
Auzind vecinii că Sung U-Sou şi-a vindecat cumnatul hrănindu-l cu peşte în sos dulce şi acrişor, au venit la fată să-i înveţe şi pe ei cum să gătească acest peşte căruia i-au zis: „Peştele cumetrei Sung”.
Văzând aceasta că oamenilor le place din ce în ce mai mult peştele astfel gătit, s-a sfătuit cu băiatul, au economisit nişte bani şi au deschis o prăvălie unde vindeau peşte în sos dulce-acrişor. Negoţul mergea destul de bine, în curând s-a dus vestea în tot Hangioul despre mâncarea de peşte a cumetrei Sung de la Podul Retezat.

Într-o primăvară, un împărat din dinastia Sung se plimba cu barca-dragon pe lacul Si Hu, când la o adiere de vânt, dinspre podul Retezat, a simţit o aromă de mâncare de peşte cum nu mai mâncase niciodată. I-a întrebat pe curteni de unde vine mirosul, dar nici unul nu a ştiut să îi răspundă. Printre aceştia se afla însă şi un demnitar din Hangiou, care l-a informat:
– Mărite împărate, mirosul vine de la cumătra Sung, care vinde mâncare de peşte cu sos dulce-acrişor lângă Podul Retezat.
Auzind acestea, împăratul a spus:
– Negreşit trebuie să o cunosc pe această femeie care ştie să facă o mâncare atât de aromată !
Şi-a dat jos mantia împărătească, şi-a pus haina de muritor de rând şi a plecat la Podul Retezat. Când a ajuns acolo, Sung U-Sou, îmbrăcată cu haine simple albastre, cum au toate femeile, îşi servea muşterii. Dar hainele simple nu îi ascundeau frumuseţea.

Împăratul a scăpat o exclamaţie văzând cât este de frumoasă şi i-a zis:
– Mâncarea pregătită de tine miroase foarte frumos, dar nu mi-am închipuit că şi stăpâna casei este foarte frumoasă.
Sung U-Sou s-a ruşinat şi n-a răspuns. La început, împăratul nu se gândea să îi spună cine este, dar văzând cât de frumoasă este Sung U-Sou, nestăpânindu-se a zis:
– Fată frumoasă, fată frumoasă, locul tău nu este în această casă ! Vino cu mine la palat !
Sung U-Sou, supărată, a răspuns:
– La palat stau numai oamenii bogaţi, eu sunt o biată pescăriţă, ce să fac eu acolo ? şi apoi .. m-am hotărât să-mi petrec toată viaţa în coliba aceasta. Aici e locul meu.
Înfuriat, împăratul a zis:
– Fie ! Dar acum vei merge cu mine pe barca-dragon să găteşti peştele acolo.
– N-am ce să caut eu pe barca împărătească ! şi nici Înălţimea Ta la Podul Retezat !
Împăratul n-a avut încotro şi s-a întors pe barca dragon foarte supărat. Sung U-Sou se aştepta la ce e mai rău, aşa că şi-a strâns la repezeală lucrurile, l-a luat pe Siao Şu, s-au urcat într-o barcă şi au fugit. După puţin timp au venit şi oştenii împăratului, dar n-au mai găsit pe nimeni.
De atunci mâncarea de peşte cu sos dulce-acrişor a început să fie din ce în ce mai cunoscută şi căutată.

2 comentarii

Dă-i un răspuns lui miscellaneous11 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *