Opinie de non-influencer despre autenticitate și alte mărunțișuri

Îmi flutură o grămadă de idei prin cap precum mici elice de elicoptere zumzăitoare, înghesuindu-se care să fie scrise primele. Pe rând.

S-au ivit niște discuții în ultima vreme (de o vreme, de fapt) pe Instagram despre falsitate, conținut irelevant, perfecțiune întruchipată-trunchiată, ireală, lipsa autenticității sau creativității creării de ‘altceva’ care să nu fie ‘ceva’ la fel cu ‘ceva-ul’ colegului. Adică toate-s la fel, man.

Da’ nu chiar. Îmi permit să exprim o opinie de pe băncuță, făcând ce știu să fac cel mai bine: scriind-o. Nefiind sau neputând fi influencer, sau nedorind. Nici eu nu știu care. Mereu mi-am dorit să fiu sinceră cu audiența, oricare ar fi ea, așa cum urmează să fiu acum. În toată povestea, sunt două aspecte, și apoi încă unul.

Influencerii

Ce se vede la noi, ”plebea”: niște oameni primesc cadouri gratis din partea companiilor, promovează diverse produse, fac giveaway-uri multe, fac unboxing-uri, își arată casa, ritualurile, cele mai mici chichițe, lucruri triviale – uneori, micile lucruri sunt amuzante, sunt puțini oameni care pot face dintr-un lucru banal, unul simpatic.

În spatele pozelor și postărilor sunt convinsă că e multă muncă, asa cum și în spatele unui amărât de articol de stat vreo 3 ore și un pic de lucru la el. Deci vă dați seama, ălora cu aparate foto și editări și vloguri le ia și mai mult. Doar că uite, munca asta trebuie schimbată cumva, aparent, pentru că nu se mai lipește la fel de bine. La o primă impresie există o mică revoltă față de superficial. Despre asta, câteva paragrafe mai jos.

Oamenii care urmăresc influenceri

Probleme: îs plictisiți, saturati, deranjați de aparențe și vieți perfecte care nu-s perfecte, să vadă același lucru la 100 de oameni, să vadă lucruri neinteresante și irelevante pentru ei, se simt nașpa cu corpul lor dacă se uită la alții care arată mai bine și lista poate continua. Oamenii aceștia nu analizează neapărat munca, și nu se gândesc la critică de genul ”hai sa dau un feedback constructiv omului” (că no, nu știm mereu să comunicăm), și atunci apar acele jigniri care sincer nu își au locul. Dar când oamenii știu să comunice, apar discuții de acest gen care, sper eu, să ducă la ceva mai bun.

Cred că unul din cele mai penibile lucruri din lume e să îți faci poze cumva, să apari cumva ‘pe net’, și în realitate să fii total altfel. Oricum lumea din jur are o altă părere despre noi decât avem noi despre noi, pentru simplul fapt că are un filtru diferit, alt set de valori etc. Dar când conținutul ambelor recipiente începe să se asemene, știi că ești pe drumul cel bun. Când există o discrepanță mare, apare acel iz de ”prefăcătorie”, care miroase a măr putred.

Bun, păi care e baiul? Problema e că atâta timp cât există cerere mare, unele lucruri nu se vor schimba. Cât timp o să conducem mașini convenționale și o să ne cumpărăm mașini convenționale în continuare, o să fie nevoie să scoatem petrol din pământ. Cât timp ne cumpărăm tot ce e la modă, fetele din India lucrează cu câțiva dolari pe zi pentru asta. Cât timp lumea urmărește conținut ieftin sau care nu promovează ceva anume, ci doar ‘este’ (mii de poze cu fața unei persoane :))))…și rețeta asta mai are și succes, de ce schimbare? Lasă că merge și așa. Cât timp validam un comportament printr-un like, îl încurajăm. E și responsabilitatea noastră ca și consumatori, oameni de pe băncuță, să atragem atenția, să acceptăm sau să respingem ceva.  

Cu un pic de interes, aflăm că există și oamenii aceia autentici, utili, de la care poți învăța ceva, spre care poți să aspiri, sau care poate oferă doza aceea de motivație umană zilnică. Oameni care arată că se întâmplă și la case mai mari, cărora nu le e teamă să vorbească despre eșec sau subiecte mai sensibile și profunde, care știu să împărtășească și să interacționeze cu ceilalți. Unii poate nu au zeci de mii de urmăritori, și poate nu ‘vând’ mare lucru, dar ei există.

Apropo de vânzări, un pic ipocrită faza cu vânzările de ambele tabere, zic eu, Moisa împăciuitoarea, deschizătoarea de ochi, drumuri și mări.

Câteva lucruri: Pozele frumoase atrag mai multă atenție – fapt. Dragostea pentru frumos e ‘păcatul’ omenirii de dinainte de Antichitate. Nu e nimic rău în asta. Unii oameni sunt și fotografi sau se folosesc de fotografi buni care știu a surprinde, a impresiona. Imaginați-vă o mare de oameni care vin spre voi, vânzându-vă ceva… La cine vă uitați prima oară? La cei care ies în evidență, nu? Adică, pozele de pe Instagram de la Comisia Europei nu o sa strângă atâția fani niciodată. :)))) Conținutul acestui ‘frumos’ e legat de niște norme relativ stricte, și poate aici e problema. Fotografiile proaste sau ușor de uitat nu strâng milioane de like-uri decât dacă sunt eventual de pe 9gag, dar aia e altceva. Și atunci cineva trebuie să mențină un ceva acolo de frumusețe / inspirație / satisfacție la ochi (culori, model, geometrie, peisaj etc). Uneori, acel ceva e fals, dar vinde o iluzie spre care unii tind.

Totodată, nu cred în păstrarea aparentelor doar de dragul… a ce? Dacă ești nefericit și deprimat, postezi poze cu tine cu râsete false ca și când totul merge bine, și după o vreme începi să spui că știți, de fapt nu mi-e bine……cum să mai construiești încredere cu oamenii? Tu practic ai creat o minciună. Oamenii sunt sensibili la minciuni. Sensibili la ‘mă pozez iarna cu gleznele goale, în frig, când afara îs minus nșpe mii de grade microscopice’, și vara la bazin cu fața plină de machiaj. Cine puii mei înoată machiat? În afara de The Joker, clar.

O altă temă pe care mi-e greu să o diger este recomandarea a multe produse de îngrijire, din diverse game, creme peste creme, și tonic și gel și măști… îmi e foarte greu să am încredere într-un produs care e aplicat împreună cu o grămadă de altele – cum știi ce face diferența? Înțeleg testatul în sine, dar mi se pare că pentru anumite rezultate, e nevoie de timp și dedicare… mai mult decât într-un story pe Instagram.

E bine să le reamintim oamenilor ca viața bate Instagramul și că Dumnezeu nu ne-o lăsat pe toți machiați, cu dinții albi ca laptele, cu gene lungi, cu ordine în casă, și cu corpuri uleioase.

Totuși, oamenii trebuie să vândă, asta-i meseria lor, să facă reclamă. Ca om de pe băncuță, sunt capabilă să disting când mi se vinde ceva, și să înțeleg asta, ba chiar să accept. Din nou, am puterea de a alege dacă, mai departe, mă interesez de respectivul produs ori ba. Nu trebuie să mă supăr pentru asta … însă aș aprecia, poate, mai multă onestitate, și am zis mai sus de ce. Bănuiesc că e greu să găsești echilibrul între a vinde un produs și a nu sufoca, a fi tu.

Dacă ajung să nu mai accept, nu mai îmi place conținutul, dau unfollow. Nu urmăresc un cont doar pentru că e popular. Follow-unfollow de dragul giveaway-urilor sau creșterii de ”followers” este din nou, urât. Nu am ce să mai adaug aici.

Cumva, însă, cerere există – numerele vorbesc, miile de like-uri și comment-uri. De asta am menționat ”aparența” că există un val, că ceva nu se mai lipește la fel de bine. Poate că e doar în capul meu (al nostru).

Practic, bula noastră se formează din ce alegem să urmărim. L-am întrebat, de curiozitate, pe iubitul meu, lui ce tip de postări îi apar. Nici o legătură cu ce îmi apar mie: chestii amuzante, viața unor oameni apropiați (sau nu), și dinți, că are legătură cu meseria.

Poate ne facem singure asta, fetelor?

E ok să ai un feed diversificat – oameni care fac sport, glume, machiaje, să explorezi, să te inspiri. Avem nevoie și de mărunțișuri, lucruri superficiale, vulgaritatea vinde uneori, să nu ne ascundem după degete, că nu o să ne ajungă niciodată numărul lor ca să putem face asta. Avem (ne)voie să ne prostim, să râdem la poze cu pisici și să fim awwww la poze cu câini. Trăiască diversitatea! Când deja devine prea mult, echilibrul e distrus, și se simte că măi, ceva nu-i bine, pare putred.

Cred că îmbunătățiri legate de atitudine și ce livrăm (atât ca feedback către influenceri, cât și conținutul pe care ei îl postează) sunt binevenite oricând.

Ultima parte: Mai bine să fim împreună decât unul contra celuilalt. Scopul e comun, chiar dacă avem activități atât de diferite. Și nu uitați că avem saci plini cu alegeri, trebuie doar să-i folosim.

Uf. Au zburat elicopterele. Heliportul e liber, coasta e lină. Elicele au fost trimise în văzduh, și cine știe unde ajung. 🙂 Ce părere aveți, ce ați mai completa? Hai, weekend fain oameni buni.

P.S. Sweet Paprika a publicat un vlog în care atinge multe dintre aceste subiecte, dacă nu pe toate și mai multe.