O poveste a dansului

”Are we humans, or are we dancers?” cântă The Killers, și parcă aș alege să zic ”dancers” în unele momente, adică atunci când dansez, atunci când și inima mea dansează, și corpul meu se-ntinde ca o coardă pe ritm de zouk. (sau cel puțin așa îmi place să cred) Dacă aude lumea că dansez ”zouk”, strâmbă din nas și mă întreabă ”ce-i aia?”, și e firesc, pentru că nu e un dans atât de faimos, cel puțin poate la noi în România. Iar articolul acesta e despre zouk, dans, și bineînțeles, locul meu în toată schema..

Zouk-ul brazilian e asemănător cu lambada, un stil de dans brazilian care presupune un dans în doi, destul de ritmat, cu mișcări circulare sau în linie. Pentru mine e cel mai frumos dans din lume momentan, un dans prin care descopăr alte părți din feminitatea mea, un dans prin care (trebuie să) mă las condusă/supusă voinței partenerului, un dans care îmi aduce zâmbetul pe buze și îmi ridică ușor, ca o pană, grijile, și care mă face să mă simt liberă. Poate cel mai important este faptul că zouk îmi dăruiește ambiția de a vrea mai mult și de a ieși din zona de confort. 

live-love-dance

Zona de confort e esențială în schema ianca-zouk pentru că anul acesta, prin Februarie, cred, m-am tot gândit ce să fac să fie ”inconfortabil” pentru mine, ceva neobișnuit, să cresc și în alt mod ca om. Nu știu cum am văzut posterul cu ”Zouk pentru începători, cursuri noi”, și pentru că nu voiam să mă duc la alte dansuri, ori de societate ori alea consacrate latine, salsa, bachata etc. am ales calea neconvențională, mai puțin știută. Nu e intenția mea să denigrez alte dansuri, cred că fiecare are farmecul său, dar mi se pare că personal nu mă potrivesc cu dansurile de societate (prea imaculate, parcă), și că pot ceva mai senzual și nu rigid, adică așa cum e zouk-ul.

Și deși v-am mai spus că mi-a venit să fug din clipa în care am pășit în sala de dans, am rămas, și bine-am făcut. Dar nici să nu credeți că gata, am mers câteva ore și am ieșit din zona de confort – nu, deloc. Constant sunt provocări, mai ales din cauză că sunt o fată înaltă (1,80, oameni buni, 1,80, cred că e subestimată rău înălțimea asta în scris), și nu toți partenerii sunt înalți, așa că picioare lungi, membre mai scurte, învârteli întrerupte… dar trecem peste, căci zouk e adaptabil oricărui tip de om, la orice nivel. Și când îți place dansul … nu renunți, deși ești praf la început și pe parcurs. 😛 

Așa că sunt bucuroasă că fac parte (chiar și un pic) din comunitatea zouk din Timișoara, Zoukișoara, care a avut primul festival de zouk weekend-ul acesta, la care m-am înscris și eu. Am avut niște instructori brazilieni grozavi, dintre cei mai buni (William/Paloma, și Guido/Ruana), adică ne uitam la ei cum dansează și pur și simplu … nu puteam gândi nimic. :)) Eram mangetizați de stilul și tehnica lor. Și apoi la fiecare curs, explicații simple, ca pentru tot prostul, de pași, ce faci cu mâna, poziția, șoldurile, capul nu merge niciodată înainte, cum intri pe muzică și numeri, cum să menții conexiunea… deci nu e doar ”bâțâială”, are foarte multe lucruri gândite în spate.

Iar după cursuri, seara … petreceri de zouk. Mna acum eu nu am fost până acum la nici un eveniment zouk pentru că mi-a fost rușine, dar am zis că totuși la petrecerile astea o să merg, măcar mai învăț și eu ceva, și mai exersez. Am stat și pe bancă, dar am și avut ocazia să dansez cu tipi foarte buni din alte țări, ceea ce și voiam, și cu colegii mei din Timișoara drăguții care m-au invitat, darrrrrrrr și în ultima seară adică ieri, duminică, mi-am luat inima în dinți și am mers, pe rând, la cei doi instructori și le-am spus că vreau să dansez cu ei. Pam pam.

Mi-a luat focul părul, fața, vocea, când m-am dus, cum se zice, ”glonț”, la ei, dar numai așa puteam să am această experiență. I-am pândit, deci, mi-am zis ”ACUM!” și m-am dus. Restul e poveste. :)) Mi-a plăcut foarte mult, e pur și simplu altfel când dansez cu cei foarte buni. Un ultim rând aici, pentru că vreau neapărat să-l menționez pe instructorul nostru, Andy, cu care am dansat de câteva ori, și care mereu mă face să mă simt de parcă aș fi cea mai importantă persoană de-acolo, și că toți se uită la noi, deși nimeni nu face, în realitate, asta – e doar o impresie, dar și datorită încurajărilor lui vă scriu ei azi despre zouk. 🙂

Mereu mi-a plăcut să dansez, într-un fel sau altul, și mă bucur că mi-am găsit flacăra prin zouk, și am aprins-o, chiar dacă la 24 de ani. Eu recomand tuturor să facă un dans din plăcere, sau să descopere un dans, pentru că nu există nimic ca prea gras, prea slab, prea înalt, prea mic, prea două picioare stângi sau drepte, există un loc pentru fiecare. Și chiar cred că viața devine mai frumoasă când dansezi, și sper ca viața mea să fie un dans pentru multă vreme de-acum încolo.

Niciodată nu e prea târziu pentru dans, așa să știți. Trebuie doar … un zvâc de curaj și persistență. Aș fi putut foarte bine să numesc articolul ”dansând prin viață”, pentru că intenționez să fac asta … nu îmi închipui viața mea fără dans. 🙂

 

0 comentarii

  1. Ce fain! Eu tot ce am incercat cu nitzel ritm, inclusiv zumba sau kangoo jumps de ex, m-a terminat psihic :)) Nu am ritm deloc, dar am tot incercat, daca daca ceva o fi si pentru mine. La dansuri am fost prin liceu si mi s-a confirmat robotita acuta asa ca nu are rost. Si eu sunt in cautarea a ceva sa ma scoata din zona de confort, parca m-as duce spre ceva sporturi mai dure, un box, un karate, ceva sa fie la unison cu miscarile mele bruste 🙂 Dar ce-mi place cand oamenii isi descopera cate o pasiune din asta faina <3

    1. Si eu fac Zumba de mult timp, dar nu cred in robotita acuta. 😛 Depinde si cat timp ai incercat, nici eu nu eram in stare sa ma tin de miscari, sa-mi coordonez mainile si picioarele, pana cand, tot invatand si repetand, mi-a iesit, si acum imi vine natural chiar si la o coregrafie noua. Dar oricum, nu trebuie sa fie neaparat dans, e mai mult si iesirea asta din zona de confort – daca ti se potriveste boxul, karatele, sigur. 🙂

  2. Ce frumos că ți-ai descoperit pasiunea asta ieșind din zona de confort! 😀 De obicei atunci descoperi cele mai pasionale pasiuni, hihi, poate tocmai pentru că sunt lucruri care ți-au lipsit toată viața cu desăvârșire 🙂
    Am încercat și eu să fac niște dansuri, kizomba mai exact, parcă seamănă cu zouk. Dar nu mi-a ieșit figura că asociam activitatea cu niște contexte – amintiri mai dureroase și am renunțat, nu mă simțeam bine acolo, în grupul respectiv, deși dansul în sine mi-a plăcut 🙂 Dar dacă zici că niciodată nu-i prea târziu pentru daaaans, cine știe, poate peste câțiva ani 😛 😀

    1. Of, iar nu ți-am răspuns la comentariu 🙁 Da, kizomba seamănă cu zouk, dar dacă nu te simțeai bine în grup… e super de înțeles. Poate la un moment dat o să încerci altceva 🙂
      Noi am avut niște oameni din Cluj la eveniment care cred că tocmai o să înceapă să predea zouk..poate te tentează cândva. Andrada Călugăr e, predă cu soțul ei – https://www.facebook.com/rusti.andrada?fref=pb_other
      (dacă o știi deja și face parte din grupul ăla mna e ok :P)
      Văd că au avut ceva practice chiar weekend-ul ăsta!
      (la workshops eu am dansat cu soțul ei, e foarte amabil și nice)

Dă-i un răspuns lui ianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *