Ce NU-uri există în viața voastră ? Ați stat vreodată să le analizați ? 🙂 Pornind de la articolul lui Nice, vreau să expun și eu, cu voia voastră, câteva lucruri la care nu m-aș preta niciodată. Să zicem vreo 11.
Nu sunt de-acord cu ”stai să vezi numai când te-apucă disperarea, că faci orice”. Prefer să mor cu demnitate sau să ajung în orice condiție de chin sau suferință, dar să nu mă înjosesc. Puteți să nu mă credeți, dar așa sunt eu. Poate mândră, poate naivă, dar consider că dacă nici măcar propriile principii nu mi le respect, atunci nu mă merit. Să n-aud comentarii gen ”da, lasă că pentru 1 miliard de euro ai face … ( unul din următoarele 11 )”. Nu, mă, n-auziți că NU ?! În general, nu refuz lucruri, știți doar că îmi asum o grămadă de oportunități, dar … în orice există și excepții. Cum ar fi …
1. Niciodată nu mi-aș trăda prietenii adevărați sau familia foarte apropiată. Pentru nimic în lume.
2. Nu mi-aș pune piercing niciodată. Tatuaj mi-aș face, dar piercing nu doresc. Aveam filme cu belciuge de-astea în sprânceană, când eram ”tânără”, dar mi-a trecut. Mi le-ar fi scos mama cu fierul cald sau ceva, oricum.
3. Nu aș juca niciodată în filme porno. Mă vedeți voi mai perversă așa … dar nu.
4. Nu o să port niciodată imprimeuri de leopard !!!! Nu-mi plac, mi se pare kitchoase și dezgustătoare. Dacă vreodată o să încalc regula asta, sunteți liberi să mă trimiteți în savană, printre alte animale aidoma mie.
5. Nu m-aș stabili niciodată în America. Niciodată ! Nu dețin ”the american dream” și consider că există țări muuuult mai interesante decât asta. Așa că nu, pentru nimic și pentru NIMENI nu m-aș stabili acolo. La mine-i ”the new zealand dream”.
6. Tot pentru nimeni, dar absolut nimeni, nu m-aș umili, sau nu m-aș lăsa să ajung într-o situația deplorabilă, mizerabilă. Gen să mă sacrific eu, să nu mai fiu eu, de fapt, pentru alții. Thanks, but no, thanks. Sunt prea puternică pentru a face asta. Nu aș face-o nici pentru bani, degradare fizică, să-mi ofer corpul etc. Oricum n-am nimic de oferit, nu sunt suficient de dotată, dar zic.
7. Nu m-aș droga niciodată. Nici măcar ”fumat iarbă”. Nu sunt deloc curioasă, nu cred că mi-ar îmbunătăți viața, nu m-aș alege cu nimic după experiență și mă cred mai presus de asta.
8. Sunt deschisă la preparate culinare noi, dar totuși, n-aș mânca niciodată, cu bună știință, cai sau câini. Nu aș putea.
9. Nu aș copia niciodată ideea sau creația altcuiva. Să mi-o însușesc… nu, conștiința mea e suficient de crudă cu mine și n-aș rezista psihic. Asta neincluzând principiile după care mă ghidez … Cred că nici dacă persoana respectivă și-ar da acordul, tot nu mi-aș asuma pe deplin meritele.
10. Nu agreez infidelitatea, deci nu mi-aș înșela iubitul. Prefer să mă despart și să spun clar că nu mai vreau să fiu în relația respectivă, decât să îl înșel pe la spate și să fiu în continuare cu el ( pentru ce ?? ). Mi se pare josnic și de nepermis între doi oameni maturi.
11. Niciodată nu mi-aș tăia venele sau nu m-aș îmbăta până la comă alcoolică doar ca să-mi ascund suferința sau să mă fac că uit de ea. Sunt obișnuită cu durerea de mic copil, astfel încât mi-e foarte ușor să trec peste lucruri singură, fără ajutorul nimănui și fără să atentez la viața / corpul meu. Astea mi se par prostii, făcute de oameni care nu știu cum să lupte cu suferința. Includ aici și sinuciderea. Nu văd vreun motiv acum și nici Anca din viitor nu vede vreunul ( tocmai ce-am întrebat-o, deci e garantat 100% ) pentru care să-mi iau viața. Și dacă aș rămâne singură pe lume și mi-ar muri familia, copiii, soțul, prietenii, și dacă aș pierde tot, aș lua-o de la zero oricând, aș merge mai departe. Din nou, insist pe ideea că vi s-ar putea părea baliverne. Aveți trei opțiuni: să mă credeți pe cuvânt, să râdeți sau să mă lăsați în pace. 🙂
Nu aș vrea să aveți impresia că mi-am construit ziduri de ”NU-uri”, doar că pur și simplu nu cred că sunt compatibilă cu lucrurile enumerate mai sus. Nu mă reprezintă deloc și prin urmare, nu le-aș face. Nu sunt încuiată, ci doar foarte hotărâtă. Dacă nu îmi e foarte clar uneori ce vreau, ce nu vreau constituie o certitudine. Dacă vreodată, din cine știe ce motive, poate îmi pierd mințile, o să încalc una din acestea 11, o să revin la articol și voi îndura rușinea. 🙂 Pe termen lung, căci plănuiesc să rămân vreme bună prin online. Cam serioasă azi, dar mai trebuie și de-astea. 🙂 Urați-mi succes pentru zborul de mâine ! Abia aștept să vă povestesc.
astea`s mai mult „niciodata”-uri,decat „nu”-uri…
iar in plus,umilirea, despre care vorbesti la punctul 6, e o nascocire a fiintei umane,pentru a eschiva sa faca niste chestii care sunt scarboase,imorale pentru ea.
🙂 Gabi, în fiecare frază de mai sus există acel ”nu”. Niciodată-ul doar îl accentuează.
O fi născocire, dar măcar menține un nivel al limitei pe care aceiași oameni și-o impun. Eu consider că dacă decad sub limita aia, mă umilesc pe mine. Ca un fel de rușine, știi.
Hmmmm, cam asa am si eu lantul de nu-uri (la mancat cai si caini nici nu m-am gandit, e drept). Ma gandesc uneori cam pana unde voi ajunge pentru copiii mei. Din dragoste, parca banuiesc despre mine ca-s in stare sa fac multe… chiar foarte multe.
La chestia cu dragostea … nu știu, Lostinho, ce să zic. Din punctul meu de vedere și pentru mine, e discutabil. Nu cred că dragostea te poate obliga să faci tot felul de chestii pe care nu le vrei, dar vezi Doamne, e musai să le execuți …
Stii ce lucrurile se mai pot schimba, nu? Adica, poate privind piercingurile, nu, dar la pt. 10…se mai poate intampla. Din greseala, o data, ai luat in calcul ca ai putea calca stramb?
Nu, n-am luat în calcul asta, pentru că abordam lucrurile din stare de luciditate, cu voință proprie. 😀 Că dacă-mi toarnă cineva droguri în băutură, eu n-am de unde să știu ..
Imi place determinarea ta, Misce si chiar ma regasesc in toate cele 11 puncte din lista. Mie mi-au sarit in cap toti inteleptii si filosofii…
Merci, Nice. 🙂 Eh, și mie îmi ”sar”, dar ce, crezi că le dau ascultare ?
Eu as spune ca singurul NU care trebuie sa-ti intre bine in cap, e sa NU spui niciodata- niciodata. 😉
Sunt absolut sigura (hehe) ca, peste ani, iti vei schimba parerea in legatura cu cel putin 4 dintre punctele enumerate mai sus.
Am citit si eu postarea lui Nice, e foarte interesanta.
Vroiam doar sa zic ca acum, cu mintea clara si limpede, e mult mai usor de zis ce vei face intr-o anumita situatie. Dar (doamne feresteeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee) in cazul tragic in care cineva (nu zic tu, oricine) si-ar pierde familia cred ca persoana respectiva ar fi stapanita de depresie si logica ei nu ar mai fi asa clara.
Oricum, eu iti tin pumnii sa iti mearga tot cum vrei tu si sa nu fi vreodata nevoita sa incarci unul din cele 11 principii.
Am citit si despre zbor, have fun, abia astept sa povestesti cum a fost!
Oana, eu cred că tot de noi depinde să facem astfel încât să nu intrăm în depresie. Depinde de puterea noastră. Un om puternic nu are de ce să se teamă de astfel de căderi, zic. Într-adevăr, când sunt lucruri care te orbesc, nu mai vezi clar și ești în stare să faci orice. Aș îndrăzni să spun că la mine nu prea se aplică.
Mulțam fain, n-am fost, o să merg luni, că s-a amânat :D:D:D
Hehehe, las ca-i bine si misto. Esti tanara si ai principii bine inradacinate pe masura varstei. Pe viitor cel mai probabil ca vei mai taia din astea 11 dar vei adauga si altele noi.
@Elfa și neonu: Ok, abia aștept. 🙂
M`a facut curioasa Oana,si am citit si eu postul lui Nice…
Mi`e mi se pare din nu`urile/niciodata`urile tale ca esti o persoana prea fricoasa(1),eventual chiar fitoasa(dar nu in stilul ala pitiponcesc…sau cel putin asta imi arata punctul 10) si nu te simti deloc confortabil cu corpul tau(2,5,8)… Restul comentariilor sunt de bun simt si standarde,dar crede`ma,ca asta visam cu totii.Sa fim independenti,sa putem spune „nu” de fiecare data cand dorim si cui dorim.Singura problema e ca nu e viata fara compromisuri … E doar parerea mea,bazata pe postul tau.
Io-s de-acord cu compromisurile, dar nu alea care te subjugă.
Lunga lista de „Nu”-uri ai :))
Bafta la zborul de maine, tine minte senzatia pentru ca e unica 🙂
Imi place si mie determinarea ta… Ma abtin si acum de la povestea cu ,,in situatii extreme/urgente”, ,,pentru persoana iubita/copiii tai ai face orice” si imi exprim doar doua curiozitati, legate de punctele 2 si 5 😛 (restul imi sunt clare, cu majoritatea rezonez, evident intr-un mod subiectiv, cu unele adaugiri/minusuri etc).
Deci :))
Punctul 2 mi se pare ciudat, din perspectiva ca eu mereu ma gandeam ca ,,un piercing – treaca-mearga”, daca nu mai am chef de el se vindeca el la loc, nu mai pun cercelul si gata. Dar un tatuaj… e mai persistent oleaca :)) (am inteles ca se poate inlatura, dar mi-e si groaza sa ma gandesc prin cate proceduri trece pielea aia, intai pentru a-l avea, si apoi.. pentru a-l inlatura, in caz ca te saturi de el). De-asta zic ca mi se pare interesant ca tu alegi invers, ca probabilitate.
Legat de punctul 5… nu mi se pare ca ti-ai incalca vreun principiu (etic, moral, afectiv), daca, la un moment dat, te-ai muta in State. Da, normal ca exista tari mult mai interesante, dar ce o face atat de ,,NU” in ochii tai ? Mmm… nu te-ai muta nici daca l-ai iubi mult de tot pe un ,,el”, ai stii ca vrei sa iti petreci restul vietii cu el, insa e necesara mutarea acolo, pentru asta ? 😛
Sunt doar curioasa, nah, sa stii ca nu te-am luat la rost sau ceva :))
:))))) Da, legat de punctul 2 … cred că un piercing nu mi s-ar mai potrivi acum, la vârsta asta, de-aia zic că nu, niciodată. Chiar nu simt că e ”eu”. Legat de tatuaj, nu m-ar deranja să rămână acolo … foarte mult timp.Oricum încă nu m-am decis dacă o să îl fac … și dacă îl voi face, o să încerc să-i dau un design și un loc care să nu mă facă să-l regret la 50 de ani. De înlăturat mi se pare prea dureros, și eu nu suport durerea fizică. :))
Da, problema cu Statele e într-adevăr o problemă. Nu-i nimic, stai liniștită, nu mi se pare că mă iei la rost, poți să întrebi, de-aia există dialogul. 😀 Deci … niciodată nu am privit cu ochi buni SUA. Din mai multe puncte de vedere, dar în special politico-economice. Mi se pare o țară superficială, gri, cu zgârie-nori, sufocantă chiar. M-aș simți nespus de inconfortabil acolo. Nu iubesc arhitectura lor, nu îmi poate oferi senzația aia de ”romantism” … absolut deloc, din punct de vedere urbanistic, cel puțin. Am citit astăzi chiar și un articol ce îmi întărește opinia, chit că n-am fost niciodată acolo. Uite, dau link: http://andreipalamariu.wordpress.com/2011/06/21/sicko-what-more-can-you-say/. El e fostul președinte AIESEC Timișoara, plecat acum în Thailanda, în board-ul executiv de-acolo. Nu zic că n-aș vizita America, nici vorbă, au niște locuri formidabile ( rezervații muntoase, canioane etc. ), dar nu m-aș stabili acolo pentru nimic în lume. Aș trăi mereu cu senzația că nu aparțin locului. Nu știu cum să-ți explic … chiar dacă n-am pus pasul acolo, nu am chemare. Nu știu dacă m-aș muta în cazul unul ”el” foarte important și iubit. Poate doar temporar, dacă slujba lui e musai musai acolo și nu se poate altcumva. Cât să ne strângem bani și să ne mutăm altundeva. Discutabilă treaba, totuși, nu dau un verdict cert. 🙂
Sper că te-am lămurit, dacă mai ai alte întrebări, cu drag. 😀
Da, da, m-ai lamurit 😀 Pot dormi linistita acum :)) Adevarul e ca si mie mi se pare o tara superficiala, iar betonul din marile orase ma sperie, insa las o portita deschisa si pentru tara asta… (romantism ma indoiesc si eu sincer ca ai putea resimti acolo). Eu inca nu stiu daca voi merge acolo…. sau nu…
Cat despre tatuaj, aici era dilema mea… ma gandesc ca sigur m-as plictisi de el dupa multi ani. Insa daca e discret si decent, cred ca e ok 😛
N-am spus că nu voi merge, doar că nu m-aș stabili acolo pentru nimic. 😀
Hmm păi da, mi-ar plăcea să fie discret … la cât de discret poate fi un Phoenix. 😛
Niciodata nu spune niciodata
Eh 🙂 Păstrez asta pentru alte lucruri.
Interesant 🙂
Mie singurul piercing atragator mi se pare cel in buric :-?? (nu, nu am) Dar cand vad pe cineva cu piercing in 5 locuri mi se pare cam… respingator.
Nici eu nu cred ca am haine cu imprimeu din pielea animalelor :)) E ciudatel… Honestly, imprimeul de leopard ma duce oarecum cu gandul la o prostituata :-s
Well, da zau ca esti pornita impotriva Americii! :)) Eu nu sunt atat de categorica… adica, nu stiu ce-mi va rezerva viitorul, insa mutatul in America nu e un vis pentru mine. M-as stabili intr-o tara frumusica din Europa 😀 In schimb mi-ar placea f mult sa stau 1 luna acolo sau macar 2 saptamani sa pot sa vizitez @-)
Nici eu nu m-as umili pentru altii, sunt prea orgolioasa pt a face asta! Nu as incerca droguri, nu mi se par interesante. Simt ca-mi traiesc viata chiar si fara ele.
Cat despre restul, nici nu se pune problema.