Nu chiar 1001 nopți, dar …

Ieri mi`a venit o idee genială, dar nu v`o pot prezenta până nu fac o introducere cu trimitere către altceva, ca de obicei. Mă gândeam azi … în timp ce eram în firobuz … cât de inteligent a fost omul care a proiectat mijloacele de transport CU GEAMURI ! Vă daţi seama ? Cum ar fi fost să fie maşini, autobuze, firobuze, microbuze, buburuze ruze … fără geamuri ( doar cu cel din faţă ? ) Știu, e puţin ciudat ( și stupid ) să constat asta, dar îmi place să observ oamenii şi decorul când stau la geam în firobuz. Merg deja de aproape 7 ani pe acelaşi drum şi încă nu m`am plictisit. Deştept om, da …


Acu` la subiect: când eram mică îmi plăceau de muream Poveştile Nemuritoare. Ştiţi … poveştile nemuritoare. Îl rugam pe bunicul meu să mi le spună mereu, deşi uneori mai inventa el pe parcurs şi eu, desigur, îl corectam când greşea. 😀 Îmi plăcea să fac asta! ( dacă aş putea să stau toată viaţa să corectez pe cineva / ceva mă credeţi că aş face`o cu cea mai mare plăcere ? ) Ce mi`a trecut mie prin cap ? Să aleg o zi … de exemplu, marţi, în care să scriu câte o povestioară cât mai scurtă din cărticelele mele. Rămâne de văzut cât de mult vă vor plăcea şi câtă răbdare veţi avea să le citiţi. Nu o să fie foarte multe, dar până la sfârşitul anului vă ţin cu ele. 😛


Poveşti populare chinezeşti – Judecata evantaielor


Su Tungpo * fusese numit guvernator la Hangiou. Vestea se răspândise în tot oraşul, iar oamenii se îmbulzeau în fiecare zi, în faţa prefecturii, să`l vadă pe noul guvernator. Dar degeaba aşteptau oamenii că Su Tungpo nu se arăta.
Într`una din zile doi oameni băteau de zor în poarta prefecturii, strigând în gura mare să li se deschidă poarta că ei au de făcut plângeri. Străjerii le`au răspuns că noul guvernator nu s`a prezentat la post şi să mai aştepte. Dar cei doi ţineau cu tot dinadinsul să pătrundă înăuntru. În acest timp, s`a văzut venind un măgăruş care ducea în spate un bărbat ce striga:

– Faceţi loc ! Faceţi loc ! Am întârziat ! Am întârziat !

Până să`l oprească străjerii, om şi măgar au pătruns în prefectură. Omul şi`a legat măgarul, a intrat liniştit în marea sală a prefecturii şi s`a aşezat pe tronul cu emblema tigrului. Văzându`l, slujbaşii au rămas înlemniţi. Unii credeau că`i nebun. Cel mai mare în grad i`a zis:

– Bagă de seamă, omule, să nu îţi pierzi capul ! Nu ştii că nu ai dreptul să te aşezi pe acest tron ?

Omul a izbucnit în râs şi a zis:

– Chiar aşa ?
– Chiar aşa. Nu ştii că nu au dreptul să se aşeze pe acest tron decât purtătorii sigiliului de aur ?
– Dar am şi eu un asemenea lucru, a zis omul şi a scos dintr`un săculeţ un sigiliu cu totul şi cu totul de aur, pe care l`a aşezat pe masă.

Văzând acestea, slujbaşul s`a speriat şi l`a apucat tremuratul. Şi`a dat seama că acesta e noul guvernator Su Tungpo.
Su Tungpo nu mai avusese timp să trimită slujbaşul să`i anunţe sosirea. Cum a intrat în prefectură, s`a aşezat pe tron şi a dat poruncă străjerilor să`i aducă pe cei doi. Apoi i`a întrebat:

– Care este numele vostru şi ce plângeri aveţi de făcut ?
Unul a răspuns:
– Mă numesc Li Siaoi.
Iar celălat:
– Mă numesc Hun Amao.

Atunci Su Tungpo l`a întrebat pe Li Siaoi:

– Li Siaoi, ce plângere ai de făcut împotriva lui Hun Amao ?

La care Li Siaoi a răspuns:

– Eu am strâns 10 liang * de argint din munca mea şi acum două luni i`am împrumutat lui Hun Amao, să`i folosească în negoţ. Deoarece suntem buni vecini n`am avut pretenţia să`mi plătească dobândă, dar i`am pus condiţia să mi`i dea înapoi atunci când îi voi cere. Acum trebuie să mă însor * şi i`am cerut banii înapoi, dar el nu numai că nu mi i`a dat, dar m`a şi luat la bătaie.

– De ce l`ai bătut şi nu i`ai înapoiat banii ?

Hun Amao a făcut o plecăciune adâncă şi a zis:

– Slăvite stăpâne, eu sunt un mic negustor. Am împrumutat 10 liang de argint de la el şi pe banii aceştia am cumpărat în vară evantaie. Dar cine s`a gândit că anul acesta o să plouă aşa de mult ? şi vremea fiind rece, nimeni n`a avut nevoie de evantaie. N`am avut de unde sa`i dau banii, el m`a înjurat, iar eu m`am înfuriat şi l`am bătut. Dar nu l`am bătut prea vârtos.

Su Tungpo s`a încruntat şi a hotărât:
– Li Siaoi trebuie să îşi aducă nevasta, Hun Amao trebuie să`i dai banii înapoi.
Când a auzit, Hun Amao a început să se vaite:
– Stăpâne, stăpâne, iartă`mă, dar n`am de unde să`i dau banii înapoi.
Su Tungpo a zâmbit şi a spus:
– Nu mai fiţi îngrijoraţi. Hun Amao du`te acasă şi adu douăzeci de evantaie aşa cum sunt.

Hun Amao s`a bucurat foarte mult, a fugit acasă îndată, a luat douăzeci de evantaie şi le`a dat lui Su Tungpo. Acesta a desfăcut evantaiele unul câte unul şi le`a aşezat pe masă. După ce a pictat pe ele ramuri de bambus, brad, merişor, a luat zece dintre ele, le`a dat lui Li Siaoi şi i`a spus:

– Cei 10 liang de argint pentru a`ţi aduce nevastă sunt în aceste evantaie. Ia`le şi du`te să le vinzi, dar să strigi aşa: “Evantaie pictate de Su Tungpo!”.
Apoi, a mai luat şi celelalte zece evantaie şi a spus:
– Du`te să le vinzi, Hun Amao, şi cu capitalul obţinut poţi să faci negoţ în continuare!

Nemaiputând de bucurie, cei doi au ieşit pe stradă şi nici n`au apucat să deschidă gura că cele douăzeci de evantaie au şi fost vândute.
Despre această întâmplare s`a dus vestea şi chiar şi până astăzi sunt mulţi care o povestesc.”

* Mare poet din vechea dinastie Han

* Liang – 50 gramde

* Înainte de eliberare, nevestele se cumpărau

0 comentarii

  1. Desi e destul de tarziu si trebuie sa ma trezesc devreme maine, am avut rabdare sa citesc si nu imi pare rau, mi-a placut 🙂
    Ajung tarziu cu vizita pe la tine, la inceput nu ti-ai lasat linkul cand dadeai comentarii si nu stiam unde sa te vizitez. De curand l-ai pus, asa ca am sa recuperez zilele astea, ca tot se apropie vacanta si voi avea mai mult timp liber.
    PS: Ai si un premiu de la mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.