Ne iubim și noi un pic ?

Oameni buni, vreau să vă întreb ceva … simplu de tot. 🙂 Voi vă iubiți ? Băăăiii, nu săriți cu narcisismul, că nu-i cazul.

Sunt chiar curioasă dacă voi vă știți aprecia, dacă aveți o relație bună cu voi înșivă, dacă vă place de voi. 🙂 Încercați să vă desprindeți, cât puteți, de voi … și priviți-vă din exterior. Ce impresie aveți ? Ați îmbunătăți ceva, vi se pare că sunteți în regulă, v-ar plăcea să faceți cunoștință cu persoana pe care o vedeți ?

Pun atâtea întrebări pentru că, în opinia mea, e foarte important ca noi să ne acceptăm așa cum suntem și să ne iubim. De ce ? Părerea mea este că, fiind în armonie cu noi înșine, putem oferi mult mai multe ( lucruri bune ) lumii întregi. Nu mi se pare în regulă să fim nemulțumiți de cine și ce suntem, să fim complexați, să lăsăm inhibițiile și preconcepțiile să ne ”doboare”. Nesiguranța și lipsa de încredere sunt ca niște clești care ne țin în loc. 🙂

”Oare e bine ce fac ?” … ”Da, știu că sunt ciudat, ascult X .. fac Y…” ”E ceva în neregulă cu mine ?” … ”Ce cred alții despre mine … ?” ”Sunt prea normal, n-am nimic special..” Toate astea-s prostii. Cauzele-s multiple, de la batjocoriri și lipsa încurajărilor, până la proasta educație primită acasă, îndoctrinările cum că nu-s bun de nimic, sau imaginile de turmă promovate ca ”idealuri”.

Dragilor, nu vă mai luați, măi, după ce zice lumea, dați-i încolo pe ceilalți. Axați-vă pe voi. Dacă sunteți mulțumiți cu voi înșivă, sincer, asta e tot ce contează. Nu e cazul ? Faceți să fie așa !! Habar n-aveți cât de bine vă puteți simți dacă vă veți coordona foarte bine cu propriul vostru eu. Am auzit de la atâția oameni atâtea ”plângeri” despre cum nu-mi place aia, cum nu e bine aia, mi-e rușine de aia … o, Doamne !! Mi se pare că poți foarte ușor convinge un om să nu se placă pentru ceva anume, ceva mic, acolo, probabil neimportant, dar criticat într-un moment de slăbiciune, decât să-l faci să se iubească pentru ceea ce e. Asta, desigur, dacă nu e deja suficient de împăcat cu sine. 🙂

Și acum să zic despre mine, nu ? Evident că n-aș fi scris articolul acesta dacă n-aș fi fost pe deplin încredințată că treaba asta cu iubirea de sine merge. Și nu l-aș fi scris nici dacă nu mi-ar fi drag să vă îndemn să procedați ca mine. Era o vreme când nu doar că mă uram, dar nu-mi plăcea deloc cum sunt, aveam eu așa o stare de ”nepace” cu mine. Maturizându-mă și învățând introspecția, precum și exersându-mi relația cu mine însămi, am ajuns, acum ceva timp, în sfârșit, la starea sublimă de a mă iubi. Din nou reiterez, nu are legătură cu narcisismul. Pur și simplu mă plac. Am o părere bună despre mine și un portret al meu ca regină în cameră. Nu, n-am, glumesc. :)) Dar știu să mă apreciez și să las criticile bune să mă consolideze, ignorându-le pe cele răutăcioase, care îi demoralizează teribil pe cei care stau mai prost la capitolul ”self-esteem”. Serios, mă înțeleg foarte bine cu mine, mă pot lăuda fără să par forțată, ci mai degrabă sinceră. Sunt satisfăcută de starea mea de-acum … e așa, un fel de simbioză plăcută, o senzație de zen. 😛 Și-acuma să nu ziceți că-s nebună, că vă pocnesc !!

Cam asta-i pledoaria mea. Nu-i nevoie să-mi răspundeți prin comentarii, dar aș fi foarte fericită dacă v-ați gândi un pic mai mult la ce am scris aici. 🙂

0 comentarii

  1. Eu raspund, raspund! Caci sunt treaza si mi-e dor sa ma bag in seama! 🙂
    Eu nu prea ma placeam, stateam foarte prost la capitolul self-esteem. Eram nemultumita de fizic, de fatza mea, de cum ma simteam, de ce ziceam si faceam, de atitudinea mea. Vezi tu, in cazul meu lipsa asta de apreciere vizavi de propria-mi persoana nu prea avea de-a face cu ceilalti. Pornea de la mine. Aveam stacheta pusa atat de sus, tindeam spre un ideal, iar asta ma bloca. Caci ai zis bine, Misce, daca nu ne iubim, stagnam, ne blocam, nu dam lumii tot ce avem noi mai frumos.
    Am incercat sa schimb la mine acele lucruri care ma deranjau si am constientizat ca de fapt sunt putine. Nu trebuia sa ma schimb, trebuia sa ma eliberez doar din propriile-mi lanturi. Eu eram deja asa cum as fi vrut sa fiu, doar ca eram atat de convinsa ca ,,eu nu sunt asa” si ,,eu nu pot”, incat mult timp am stagnat din acest punct de vedere.
    Acum imi place de mine. Chiar imi place, zau. Inca vreau sa imbunatatesc muuuulte lucruri la mine, dar am invatat sa ma accept, sa ma plac. A fost un proces tare greu.

  2. Eu cu mine n-am nici o problemă, doar de asta am investit atâta timp și energie în mine că să ajung acolo unde îmi doresc din toate punctele de vedere. 😀

    Bine, acolo unde se poate, pentru că avem niște limitări native peste care nu putem trece spre a deveni extraordinari. Mereu vor rămâne niște defecte.

    Dar chiar nu aș vrea să mă cunosc pe mine însămi. 😆 Adică pe cineva exact ca mine. Asta pentru că în cele din urmă, eu însămi sunt ca familia… asta o ai, nu poți să ți-o schimbi, dar prietenii ți-i alegi; eu pe mine însămi trebuie să mă suport oricum 😆 , de ce să mă fac suportabilă pentru mine însămi, când restul mă aleg sau nu. Nu spune nimeni să îți schimbi personalitatea, ci doar că în viață, în cele din urmă, pentru restul trebuie să îți netezești anumite muchii, în funcție de acel restul (că nu toți restul au aceleași preferințe la muchii).

    Pentru că ideea nu e: „Vai ce om minunat!”, ideea să ai ceea ce îți trebuie pentru a te înțelege cu acel om. Una e să îți placă un om, și alta e să trăiești cum acel om. Sau doar eu sunt singura care a întâlnit oameni pe care îi consideră minunați, dar nu ar vrea să trăiască împreună cu ei? 😆 Mă rog, asta e teoria mea cu doi oameni minunați nu fac obligatoriu o prietenie, relație, etc. minunată.

    Și așa aș fi eu cu mine însămi… uuu… ce interesant… dar neah… prefer să privesc de la distanță.
    Și poate de asta oamenii apropiați sunt destul de diferiți de mine, pentru că au nevoie de acel diferit pentru a continua.

    Prefer ca eu cu mine însămi să păstrez o relație de realism cu ușoare tendințe de critice, în loc de idolatrie.
    Adică o chestie gen: „N-am nevoie decât de 30 de minute de sport zilnic și 1900 de calorii, dar nu moare nimeni dacă fac 35 de minute și 1850 de calorii.” nu o chestie gen: „N-am nevoie decât de 30 de minute de sport zilnic și 1900 de calorii, dar sunt superbă, mă iubesc și îmi ofer o ciocolată.”

    Consider că nu strică niciodată să îți accentuezi puțin defectele, pentru că personal pe mine asta mă stimulează să muncesc mai mult să le corectez (dar nu exagerări gen 50 de kg la 1.90 și să te consideri obeză).
    Poate așa e și firea mea, dar consider că e mai bine să fii critic. Dar știu că mulți sunt deranjați de asta, văd asta din felul în care unii se uită urât la sinceritatea dură dintre mine și persoanele apropiate. 😆 Dar o facem cu toată dragostea din lume, și dacă nouă ne place să ne lovim cu defecte în loc să ne ridicăm statui, de ce nu?

    Pe unii îi stimulează mai bine autoidolarea, pe alții critica, fiecare face cum vrea. 😀
    Toată teoria asta cu „iubește-te pe tine” (că văd că și ciocolata nebunatică e în seara asta cu subiecte din astea) e bună atâta vreme cât e pentru personalitatea ta. Unii trăiesc mai bine cu indiferența și ura. Pentru că în relația cu sine însuși, sunt cazuri de ură constructivă.

  3. Draguta intrebare, provocator titlu, superb mesajul 🙂
    In ziua in care voi fi multumit de mine nu voi mai avea pentru ce trai 🙂 Ce inseamna asta? Nu ca am complexe, nu ca plang, tip, urlu, ma admir in oglinda sau chestii de genul asta, ci ca intotdeauna e loc de mai bine. Si nu ma refer aici la aspectul fizic 😛 ci la celelalte componente ale fiintei mele.
    Incerc mereu sa fiu in armonie cu mine insumi, de cele mai multe ori reusesc.

    Intrebarea ta mi-a adus aminte de o secventa superba din Enchanted, in care servitorul il intreaba pe print:
    -Sir, do you like yourself?
    iar raspunsul vine repede si foarte hotarat:

    – What’s not tol like? :))))))

  4. Sunt mult prea perfectionista pentru a raspunde afirmativ. Si nu cred ca te gandesti la doza de egoism pe care o detinem cu totii. Eu am mai scris si cu alte ocazii ca nu sunt multumita, ca mai am mult de lucrat, din toate punctele de vedere. Sunt o persoana marca de imperfectiuni, sunt constienta de ele, incerc sa le maschez si nu-mi iese mereu. Sunt momente cand nu ma plac deloc, dar si momente cand incerc sa ma impac cu situatia… Tocmai eu, Narcisa. 🙁 😉

  5. Şi eu am învăţat să mă iubesc aşa cum sunt, cu bune şi rele. Şi mă refer atât la exterior, cât şi la interior. Fizic vorbind, încerc să maschez uşor ce nu-mi place şi să pun în evidenţă lucrurile făinuţe cu care m-a cadorisit mama natură. Spiritualmente, încerc să mă accept, conştientă însă că am multe de îmbunătăţit şi făcând ceva în sensul ăsta. Apoi, dacă eu nu mă iubesc, alţii cum s-o facă? Cred că e important şi mesajul „energetic” pe care îl transmiţi celor din jur, ai şanse mai mari să te placă dacă te placi tu întâi şi-ntâi. Bine, ăsta nu e scopul în sine, e un beneficiu colateral, să-i zicem : ))

  6. De mici suntem invatati sa ii iubim pe ceilalti, sa fim altruisti, generosi, sa iubim sincer … insa nu ni se spune ca trebuie sa incepem cu baza, adica cu noi. Pentru ca se interpreteaza ca am fi narcisisti & egoisti daca ne ocupam de noi. Si atunci uitam de noi si ne ocupam de ceilalti. Abia atunci cand ne vom intelege pe noi insine si ne vom trata cu intelegere, bunatate si iubire, doar atunci vom fi capabili sa oferim si sa simtim acelasi lucru pentru cei de langa noi. E incredibil cate probleme si frustrari naste lipsa iubirii de sine, uita-te in jur, e peste tot…Asa ca da, iubirea de sine este punctul de pornire. Si cum zici tu, trebuie sa ajungi sa fii incantat de tine, sa iti placa sa faci cunostinta si sa petreci timp cu o persoana exact ca tine. Daca nu ti-ar place, inseamna ca e momentul perfect pentru o schimbare, nu? 😉 Succes, faci bine ce faci.

  7. Eu ma regasesc foarte usor in spusele acelui hotdog, pe bune. Eu ma iubesc, cel putin, si nu schimb nimic la mine cand imi zice cineva decat daca chiar are un argument solid de ce as face asta. Pe langa faptul ca majoritatea oamenilor sunt de jde mii de ori mai preocupati de ceilalti decat de propria persoana…

Dă-i un răspuns lui miscellaneous11 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *