Mica publicitate

Dragii mei, în sfârșit pot să vă povestesc niște lucruri, acum că au finalitate. 🙂 O să le despart pe trei rubrici …. după cum urmează:

1. S-a terminat proiectul GROW. Bine, am avut festivitatea de închidere sâmbăta trecută, dar abia ieri am primit și eu pozele de la ieșirea din parc și festivitatea de închidere etc. etc. Vreau să vă spun că am fost foarte emoționată la festivitatea de închidere. Văzându-i acolo pe toți, parcă mi-a crescut inima până la cer și înapoi. Nu vorbesc ”vorbe”, ci chiar așa a fost, am dat la șoareci de numa’. Pur și simplu pentru că eram și sunt mândră de ”copiii mei”. Cum le-am zis și lor, sunt deștepți, curajoși, plini de creativitate și de imaginație și a fost o plăcere să lucrez și să stau alături de ei, să vorbesc cu ei și să râdem împreună. Noroc că în timpul mini-discursului meu n-am plâns, atunci parcă brusc mi-au secat lacrimile. :)) M-am întors acasă cu un zâmbet larg pe buze. Iar acum, când îmi amintesc, mă simt la fel. Cred că niciodată în viața mea n-am mai primit atâtea îmbrățișări deodată. 😀

Iar dacă mai țineți minte, vă ziceam că am un anunț de făcut. Ei bine, în toamnă se va ține GROW 1.0, adică pentru elevii de clasa a 10-a, adică tot copiii mei vor fi ”grupul-țintă”. Mna, deși inițial i-am anunțat că la anul nu va mai fi aceeași echipă de organizare, dar că voi veni să-i vizitez, eu știind altă dată pentru GROW 1.0, voi candida în toamnă pentru ”Project Manager”, ca să fiu din nou cu ei. 😀 Isn’t that great ?? Abia aștept !! Am o grămadă de planuri în cap, vreau să iasă o ediție și mai de succes decât aceasta și să le inspir coechipierilor mei viitori pasiunea pe care o am eu pentru a fi trainer, pentru a învăța copii, pentru a realiza astfel de proiecte grozave. 🙂 Așa că acum, să vă și arăt ceva. Aceștia sunt copiii care, timp de 5 săptămâni, m-au făcut să îi iubesc și să țin la ei ca … o soră mai mare. Ei avut contribuția cu 80% a satisfacției mele în timpul acestui proiect și de aceea le mulțumesc. Mulțumesc totodată și AIESEC-ului pentru că dacă nu m-aș fi hotărât să intru în organizație, nu aș fi aflat atâtea lucruri despre mine și nu aș fi avut ocazia să-i cunosc pe … ei. 🙂

 

 

 

2. Totodată, a început și proiectul MoneySense, acela de educație financiară susținut de RBS. Nu vreau să spuneți că îi fac reclamă băncii, dar ar fi incorect să menționez MoneySense și să nu alătur și RBS, pentru că, totuși, e proiectul lor de ”responsabilitate socială corporativă” ( CSR ). V-am mai spus, dacă țineți minte, că inițial pentru proiectul acesta am aplicat în AIESEC, apoi am fost ”recrutată” și pentru GROW, ajungând cumva să fiu în paralel membră în echipele de organizare. Acum că s-a terminat GROW, a început MoneySense-ul. 😀 Mi se pare că e foarte important ca ei, elevii de liceu ( pentru că acesta e destinat tuturor elevilor de liceu ) să aibă minime cunoștințe despre finanțe, afaceri, buget propriu, economisire și așa mai departe. Cum educație financiară există … deloc în școli, ( materia economie nu e egală cu educație financiară ) mă bucur că pot să fiu una din persoanele care ajută astfel la transmiterea informației de genul acesta mai departe. Ca să nu mai zic că nici românii adulți nu au minimul de educație financiară, iar la ei e și mai greu de ajuns. Părerea mea e că măcar în timpul școlii, ca activități extracuriculare, copiii să deprindă cunoștinte financiare de bază.

3. Cred că v-am spus că am participat la un proiect organizat de OSUT ( Organizația Studenților de la Universitatea de Vest din Timișoara ), numit ”Economia de la A la Noi”. La atelierul la care am fost eu s-a numit Leadership and Public Speaking, a fost foarte fain, am învățat multe. La Conferința de Deschidere, printre invitații, s-a numărat și Maria Grapini, cred că n-are nevoie de introduceri – a fost invitată ca OM DE AFACERI, nu ca om politic, să fim înțeleși. Aceasta a lansat un concurs de planuri de afaceri. După ce s-au terminat atelierele, am primit pe grupul făcut în urma proiectului, o reamintire de trimitere a planurilor de afaceri. Eu cum nu am participat la atelierul ”Plan de afaceri”, nu aveam idee despre cum se concepe unul și am zis că nu mă bag ( foarte rar am astfel de atitudini ). A doua sau a treia zi când îmi verific e-mail-ul, văd că s-a prelungit data de trimitere cu încă două zile. Un beculeț mi s-a aprins în cap și mi-am spus că aș fi chiar proastă dacă aș rata ocazia asta, a doua ”șansă”. Am căutat pe net un model de plan de afaceri, mi l-am mulat după ideea mea și l-am trimis, am zis să-mi încerc norocul și fie ce-o fi.

Astăzi am fost invitați la Pasmatex, firma unde doamna M. Grapini e acționar principal. Ne-a citit tuturor planurile de afaceri ( 5 în total … dați-vă seama ) și ne-a dat un ”feedback” fiecăruia. A menționat de multe ori să nu ne supărăm pentru ce ne zice, dar părerea mea e că dacă nu suntem în stare să acceptăm critici constructive de la cineva cu infinită experiență mai bogată decât a noastră, suntem varză. Personal am apreciat ce mi-a spus și sfaturile ei au fost folositoare, zic eu. În fine, apoi a anunțat ”premiile”, eu am luat locul 2, țin să vă anunț. 😛 Voi primi pentru asta 500 RON. Sunt bineveniți. Ne-a mai împărtășit din cunoștințele și practica ei în ”lumea afacerilor”, din nou, binevenite, zic, și apoi ne-a plimbat prin toată fabrica, ne-a descris investițiile făcute, ne-a arătat cum funcționează X și Y etc. etc.

Mi-a plăcut foarte mult deschiderea ei ( știu că ar trebui să zic ”dumneai”, dar nu mă simt confortabil să-i spun așa ) și faptul că ne-a tratat exact ca pe niște studenți care vin să mai ”soarbă” câteceva din ce știe ea, adică deloc cu un aer de superioritate, dimpotrivă, cu multă naturalețe. Și încă ceva ce am observat … chiar îi place ceea ce face. Ne-a prezentat totul cu mult entuziasm și cu mândrie … asta mi se pare foarte important. 🙂

Toate acestea mă fac să mă bucur că am rămas în Timișoara pe timpul facultății și că n-am plecat dincolo. Mai am timp să fac asta, dar câtă vreme pot să contribui cu ceva, oricât de mic, la mediul timișorean, o voi face cu mult drag. Mulțumiri tuturor pentru tot !!

0 comentarii

  1. Ma eu unu cred ca proiectele demarate la nivelul elevilor de liceu sunt doar o pierdere de resurse, timp si alte chestii implicate. Cand e vorba de elevii din liceele de azi, pur si simplu n-ai cu cine…

  2. Misce, eu ma bucur ca vei mai avea ocazia sa lucrezi cu acesti copii, cred ca va fi un avantaj, mai ales pentru ei, caci acum te cunosc, nu vor mai avea aceeasi inhibitie, care probabil a existat chiar la inceput. Trainerii care s-au ocupat de noi, cand eram si eu in liceu si au venit cei de la AIESEC, tin minte ca au reusit sa ii integreze intr-un mod pozitiv chiar si pe cei mai indaratnici, ca sa nu zic pierde-vara, dintre elevii participanti. Deci nu cred ca e o pierdere de timp, cineva trebuie sa incerce sa le ofere copiilor si alternative, sa vada ca se poate si altcumva, iar ceea ce faceti voi e grozav 🙂 Stii ca te admir pentru implicarea ta in astfel de activitati, iar atata timp cat iti place ceea ce faci, sunt convinsa ca vei continua sa te dezvolti si, totodata, sa participi la dezvoltarea altora. Bravoo! 🙂

    1. Așa e, colorbliss, de aceea mă bucur să pot asigura continuitatea asta frumoasă prin mine, cel puțin, și, sper eu, prin viitorii membri ai echipei mele, măcar unuia din ei aș vrea să i se întâmple ce mi s-a întâmplat mie.
      Nici eu nu consider că e o pierdere de timp, îndeosebi când le văd reacția. Te rog frumos să mă crezi că mulți spuneau ”ah, și eu acum ce o să fac marți / miercuri ? că obișnuiam să vin la Grow … acum o să stau probabil acasă” și eu nu știam cum să mă bucur mai mult. Și eu învăț de la ei, dar și ei învață de la mine și mă au drept exemplu pozitiv, zic eu. Abia aștept să ieșim cu ei la o înghețată, după ce termină cu tezele … 😀
      Mulțumesc, colorblissuco :*

  3. Felicitari, vultureso (nu stiu femininul de la vultur). Stii ca-s oleaca nestiutoare cu ce zici tu pe aici, dar am urmarit relatarile tale in succesiunea lor si ma bucur ca nu ai ascultat pe altii, ca te-ai implicat si ca acest lucru iti acum aceasta imensa satisfactie. Ma simt…mandra de tine, na ! 😀

  4. Nu cred ca e pierdere de timp si/sau resurse. Nu-mi place chestia cu „elevii in ziua de azi”; desi toti spunem asta la un moment dat e doar aroganta si denota superficialitate. Toti cei care am fost mai cuminti si mai seriosi ca elevi am fost asa pentru ca posibilitatile erau mai putine si eram tinuti in frau, cu alte cuvinte era un regim mai strict. Acum ca exista posibilitati multiple si informati la tot coltul era normal sa se produca o explozie. Trebuie sa recunoastem ca din punct de vedere social Romania sta prost. Inca suntem in urma ca societate fata de alte tari, iar aroganta ne impidica sa evoluam.
    Nu e normal sa evocam atat de des copilaria noastra si asa zisa joaca in aer liber doar pentru ca noi nu dispuneam de resursele din prezent. Sunt de acord ca miscarea are un rol foarte important, dar tehnologia nu mai poate fi renegata. Poate genul asta de initiative pot avea impactul scontat si trebuie incurajate.

    P.S. Ai grija cu proiectele.

    1. Să știi că de fiecare dată când scriu un articol de genul acesta, povestind de proiectele în care sunt implicată, ca participant sau organizator, mă gândesc la tine și la critica ta. E ca și când aș avea un fel de conștiință-mustrătoare care parcă stă cu joarda să nu cumvaaaa să depășesc linia aia fină … :)) Ești figură, dam167, și îți mulțumesc, MAI ALES ȚIE, pentru ce ai scris.

  5. of, ma deprimi.
    cate lucruri frumoase ai realizat. now i feel worse about myself. glumeam, ma rog, o gluma amaruie, dar asa e, chiar imi place cand vad oameni atat de motivati ca tine, parca-parca ma faceti sa misc si eu putiiin mai repejor lucrurile in viata-mi.
    succes, misscell. 😛

Dă-i un răspuns lui miscellaneous11 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *