Well … n`am mai scris de vreo 4 zile pe blog, ştiu … dar e vacanţăăă şi am devenit oleacă leneşă! Leneşă, dar în acelaşi timp preocupată de total alte lucruri … şi am decis că e timpul să îi acord atenţie şi micuţului meu blog. Dah, cred că în postul acesta o să scriu despre tot felu` de lucruri, nu am o tematică anume.
Vineri am fost la Persepolis, şi mi`a plăcut mult filmul, a fost o comedie tragică, dacă se poate spune aşa. Un film matur, dacă vreţi să îi spuneţi altcumva. Sâmbătă am petrecut cu cei de la Clttm, sărbătorind 2 ani de la înfiinţarea biroului executiv. O seară – noapte plină de bere, vin şi muzică faină – concert unplugged în Live Caffe. Duminică … duminică am stat acasă, am dormit cu bucurie gândindu`mă că sunt liberă. A, da, m`am uitat şi la Two Can Play That Game, avec ma soeur, ( again ), un film ce te învaţă ( sau dacă aţi considera că deja ştiţi, vă reaminteşte ) că dragostea nu are reguli, dar jocul seducţiei da. Un film amuzant … foarte amuzant. 🙂 Asta e ce pot spune despre el. Azi am fost la Laser Land cu ceva colegi şi a fost foarte tare. ;))))) Am luat locul 3/9 la Hit ! Deci e ceva … 😛 Am şi fost împuşcată, ce`i drept, da` e genu` de împuşcat pentru care nu te superi şi nu îţi curge sânge. :)) Apoi am fost în Cărtureşti puţin, am băut minunatul ceai “My lady” – delicios, şi am citit o carte despre spionaj – destul de interesantă.
Hmm … aş dori, de asemenea, să reamintesc neştiutorilor sau ignoranţilor că se zice reperCUsiune, nu reperCURsiune, jiGnit, nu jiCnit, offenCe, nu offense … ( în engleză ) şi dacă îmi amintesc, vă mai zic.
Despre muzică … mai nou m`a apucat un fel de manie cu 30 seconds to Mars şi Guns N’Roses – ciudată combinaţie. 30STM are un nou album, This is War, ce are o iniţiativă drăguţă şi originală de a pune 2000 de poze cu fani pe copertele ( da, e COPERTELE, nu coperţile ) albumului, puse arbitrar, evident. Chiar şi mama solistului Jared Leto apare pe una din ele, zice Wiki-knows-it-all. Şi despre Guns N’Roses n`am ce să zic, aşa mi`a venit să`i ascult. Mă uitasem la un top 10 pe Vh1 şi regretam că nu m`am născut cu talent pentru a cânta vocal sau la chitară – e unul din lucrurile pe care mi`aş dori să le fac într`o altă viaţă, dacă ar exista aşa ceva. Sper să apuc vreodată să merg la vreun concert GNR … anul ăsta nu voi ajunge în Japonia, şi nici la începutul anului viitor în Canada, dar cândva … sunt optimistă.:) Regret şi că nu m`am născut mai devreme, pentru că s`ar putea să pierd toate astea, şi mi`aş smulge voluminosul păr din cap de ciudă.
Ce mai e interesant … ? Hmm …. iGoogle, aplicaţia oferită de Google pentru homepage. Poţi să îţi alegi mai multe gadget`uri care să apară când deschizi browserul … de la Yo Momma Jokes până la un pet. Eu mi l`am ales pe GForce, adică un porcuşor de guineea foarte drăguţ, pe care pot să îl periu şi să îl hrănesc. Mi`a plăcut cum sună, nu de`alta. Şi Yo Mamma Gluma de azi e:
“Yo momma so old that when she was in school, there was no history class.”
Acestea fiind zise, s`a dus naibii tot misterul de care vă povesteam într`un post recent, pentru că n`ar trebui să scriu ce fac, dar degetele nu îmi aparţin, ele scriu fără ca eu să vreau asta; :)) însă, my Kings and Queens, trebuie să ştiţi că It’s alright. 🙂
Ar putea sa-mi fie rusine – marturisesc (cu tristete) faptul ca SI EU stiam (si foloseam) forma gresita „repecuRsiune” – din articolul dumitale am aflat ca stiusem gresit! (Si nu-mi venise sa cred pana n-am verificat.)
In schimb nu mai ai dreptate cu „coperti”: da, forma direct corecta pt plural pare sa fie „coperte”, dar http://dexonline.ro afirma ca este acceptata si forma coperti (iar la nu-mai-stiu-care rubrica o indica drept fiind forma principala (sau unica?) de plural).
Hmmm … dacă ar fi forma principală, mă gândesc că ar scrie-o direct lângă cuvânt, uite așa:
”COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți]”
Dar forma scrisă lângă cuvântul explicat este coperte, abia la sfârșit făcându-se adăugirea că se acceptă și forma ”coperți”. N-am știut că o acceptă așa, pentru că întotdeauna m-am gândit la ciocolate, înghețate, nu ciocolăți, înghețăți etc. Mulțumesc, oricum, pentru precizare. 🙂
Verifica te rog (tot in dex online) la „coperta” si a zecea definitie (cea provenita din DER):
„copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. …”
Iar ultima definitie (cea provenita din dictionarul ortografic) enunta direct ambele forme drept corecte:
” copértă s.f., g.-d. art. copértei; pl. copérte / copérți ”
Ciudat totusi cum recunoaste drept corecta doar forma (pt genitiv-dativ) „copertei”, nementionand si „copertii”!
Da, ai dreptate, nu m-am uitat până jos. Am observat chestia cu forma pentru genitiv-dativ … sincer mi se pare că e ceva puțin confuz. 😀 În orice caz, folosesc forma ”coperte” ( îmi pare că sună și mai bine ).
Cam aceeasi este situatia pt pluralul si al multor altor substantive – spre ex pt moneda -> monede/monezi. (In fond de ce nu, odata ce garda face pluralul corect garzi, si zgarda – zgarzi.)
Corect. Mie, însă, mi-ar plăcea să ne dea o singură variantă, una și bună …
Si mie mi-ar fi mai pe plac asa, dar – din pacate – „nu merge”: limba este un organism viu, in continua devenire, dezvoltare si modificare, si a carei faurire nu poate fi niciodata considerata a fi incheiata. In fond, e firesc asa: limba literara (teoretica) e normal sa reprezinte doar o sistematizare si unificare (uniformizare) a formelor in care se vorbeste in mod real, si daca un numar suficient de mare de indivizi de pe o parte suficient de mare din suprafata tarii folosesc pt un interval suficient de mare de timp un anumit fel de a vorbi, prin sine insusi acest fapt dovedeste ca ACESTA e felul corect, si limba teoretica n-are decat sa se modifice pt a se adapta si a reflecta realitatea.
Probleme apar la regionalisme de genul „miticismului” „optisprezece” pe care-l tot aud la televizor (INCLUSIV de la cei care ar trebui sa fie specialisti in comunicare: crainici, reporteri, moderatori, ziaristi, etc). Pt „saptisprezece” mai pot gasi scuza regionalismului care modifica pronuntarea lui „e” din „saptesprezece” in „i” – dar la optsprezece CARE mai este sursa acelui „i” care „creste” necontrolat unde nu-i e locul?
Înțeleg că limba este un organism viu, dar de ce nu poate să fie azi ”coperte” și după o sută de mii de ani ”coperți” ? Mă deranjează că sunt acceptate simultan variantele. Așa orice prostuț poate spune monezi și coperți și gata, vorbește corect. Mi-aș dori o exigență puțin mai mare din partea celor de la Academie.
La ultima întrebare, din păcate, nu îți pot răspunde. :))
EXACT ACESTA este principiul pe baza caruia a fost modificata limba teoretica: pt ca sunt destui (adica suficienti) „prostuti” care EXACT ACEASTA forma o folosesc…
Forma considerata corecta a limbii nu este adoptata pt ca unii sa poata dovedi cat de educati sunt, ci doar pt a fi folosita o forma unitara. In ACEST sens cam este justificata obiectia dumitale: nu prea are rost considerarea concomitenta a doua forme drept „corecte” – dar poate ca este o etapa intermediara inainte ca una dintre forme sa fie prohibita (eventual pt a verifica dintre cele doua forme CARE anume „are priza” mai mare la „public”, ca ACEEA sa ramana „valabila”).
Iar ultima intrebare este retorica – nu astepta raspuns (IN ORICE CAZ nu de la cineva cu atat de putina experienta cum esti dumneata). (Cred ca nici macar fie-iertatul George Pruteanu n-ar fi putut raspunde la ea.)