Lapte sustenabil sau Migdalele nu se mulg

Întotdeauna mă amuză cum mai spune lumea că ”mulgi” ovăz sau migdale sau orice alternativă pentru a crea un alt soi de ”lapte”. Haios, dar dincolo de asta, vreau să povestesc un pic despre diversele alternative existente și mai ales – impactul lor ecologic. Reamintesc că nu scriu din perspectiva unui nutriționist sau medic, și nu fac referință la avantajele sau dezavantajele asupra sănătății (deși o să fac o notă și despre asta). Mă refer strict din punct de vedere sustenabil (impact asupra resurselor și emisiilor de carbon și metan). Mai presus de orice, ca să nu sară nimeni de fund în sus, nu încerc să conving pe nimeni de nimic și nici nu vând nimic. 🙂 Vreau doar să ofer o ușă înspre a privi altfel lucrurile acestea pentru cine are interes.

Înainte să trec la tema de azi, nu pot să nu fac referire la anecdota: Cine oare s-a gândit că laptele pe care îl suge vițelul de la vacă o fi bun și pentru oameni? :)) Nu este vorba însă doar de laptele de vacă, ci și cel de capră sau de oaie, de exemplu. Evolutiv, se pare că acest consum de lapte de origine animală a făcut parte din dieta omului de mii de ani. Și chiar dacă înainte, majoritatea oamenilor era intolerantă la lactoză, cu ajutorul unor mutații de-a lungul timpului, a crescut această ”toleranță” prin persistența lactazei, o enzimă care a învățat să reziste în corpul omului adult, ajutându-l să digere complet laptele integral. Sigur, acestea ne-au adus anumite beneficii în timp (securitatea hranei, aportul vitaminelor și proteinelor) și au contribuit la omenirea așa cum e ea astăzi.

N-am răspuns la întrebarea: Cine a venit cu ideea consumului de lapte de la animal, dar așa cum unii oameni s-au gândit să facă undițe ca să prindă pești, au făcut cafea din excrementele unei zibete, ori pe principiul lui DeeDee ”Uuuu, what does this button do?”, nu mă mai miră nimic. 😀 

Impactul ecologic al consumului de lapte (în principal de vacă) vine la pachet cu amprenta de carbon și metan a creșterii de vite pentru carne, și al folosirii pământului pentru agricultură: emisii de dioxid de carbon, gaz metan și nitrogen, care contribuie la gazele cu efect de seră, ele mai departe fiind factori importanți în schimbarea climatică. Practic, pentru că nu poți ”crea” laptele din nimic (sau nimic ce e lactate, de fapt), întotdeauna responsabilitatea va fi la producătorul / crescătorul de animale. Fertilizatorii, defrișările, excrementele animalelor sunt doar câteva dintre aspectele care produc un asemenea impact ce a devenit nesustenabil în timp, din cauza, bineînțeles, a consumului excesiv / al cerinței enorme de mâncare. Vă las mai jos câteva fragmente (incomplete, dar pentru context) din rapoartele Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change) pentru a-mi susține afirmațiile. 🙂

Agriculture, Forestry and Other Land Use (AFOLU) activities accounted for around 13% of CO2, 44% of methane (CH4), and 81% of nitrous oxide (N2O) emissions from human activities globally during 2007-2016, representing 23% (12.0 ± 2.9 GtCO2 eq yr-1) of total net anthropogenic emissions of GHGs (medium confidence).21 (raport IPCC)

While managed pastures make up only one-quarter of grazing lands, they contributed more than three-quarters of N2O emissions from grazing lands between 1961 and 2014 with rapid recent increases of nitrogen inputs resulting in disproportionate growth in emissions from these lands (medium confidence). Grazing lands (pastures and rangelands) are responsible for more than one-third of total anthropogenic N2O emissions or more than one-half of agricultural emissions (high confidence). Emissions are largely from North America, Europe, East Asia, and South Asia, but hotspots are shifting from Europe to southern Asia (medium confidence). {2.3.3}

Bine, dar ajung totuși și la subiectul articolului? Ajung. :)) Vestea bună pentru oricine dorește să își diversifice dieta (și când zic dieta, nu mă refer la programe de slăbit sau prostii, ci efectiv nutriția) SAU să se gândească la reducerea impactului asupra mediului este că există alternative din surse vegetale. 🙂 Dacă acum câțiva ani nu erau atât de populare, acestea au crescut în influență în ultima vreme, iar asta nu poate decât să mă bucure. Le găsim și pe la noi, în supermarketuri.

Am stat totuși să mă întreb… dintre toate cele care există, oare care ar fi cel mai sustenabil? Adică ce tip de lapte vegetal are impactul ecologic cât mai mic? Nu o să vă țin în suspans, dar din tot ce am citit despre subiect, laptele de ovăz pare* că ar câștiga detașat. 🙂 Asta pentru că necesită mai puțină apă în producție, nu e așa scump și are o amprentă de carbon mai mică. Spun pare* pentru că studiile nu sunt foarte multe, dar cam asta indică, din punct de vedere al resurselor (sol, apă) și emisii. În afară de cel de cocos și cel din proteine de mazăre sau cânepă, restul alternativelor ”trag” resurse de altundeva: migdale, soia, orez.

DAR! Umila mea părere, așa cum nu e bine să fii niciodată în extreme, e că este foarte ok să aplicăm diversitate și în alegerile nutriționale (dacă nu avem restricții medicale sau de alt tip). Odată ce pui presiune foarte mare pe ceva, undeva, balanța se înclină strâmb și deși vrei să faci un bine, ajungi să faci un rău. Laptele este produsul pe care l-am ales eu azi pentru a exemplifica această diversitate, în primul rând pentru că sunt o mare consumatoare (mereu am fost). Dar de când am descoperit cafeaua de specialitate și faptul că pot să aleg alt fel de lapte pentru ”flat white-ul” meu… mi-a plăcut foarte mult această revelație.

Laptele de ovăz este, într-adevăr, preferatul meu, însă îmi place să alternez tocmai pentru a nu suprasatura un anumit tip de cerere. Deși nimeni nu m-a întrebat, recomand să explorați această idee. 🙂 În orice caz, toate concluziile analizelor cu impact strict din punct de vedere al sustenabilității (nu etic, nu al sănătății neapărat) sugerează o alternare mai bună a ceea ce consumăm. Dacă mai sus ați văzut niveluri de încredere ”medium confidence” în urma studiilor, aici este ”high confidence”. Poate pare de la sine înțeles sau evident, dar mie-mi plac și dovezile. 🙂 

Sper că v-a fost util, puteți da click pe toate link-urile lăsate ca să citiți mai multe la rândul vostru. Săptămână faină să avem!

Consumption of healthy and sustainable diets presents major opportunities for reducing GHG emissions from food systems and improving health outcomes (high confidence). Examples of healthy and sustainable diets are high in coarse grains, pulses, fruits and vegetables, and nuts and seeds; low in energy-intensive animal sourced and discretionary foods (such as sugary beverages); and with a carbohydrate threshold. Total technical mitigation potential of dietary changes is estimated as 0.7–8.0 GtCO2-eq yr–1 by 2050 (medium confidence). This estimate includes reductions in emissions from livestock and soil carbon sequestration on spared land, but co-benefits with health are not taken into account. Mitigation potential of dietary change may be higher, but achievement of this potential at broad scales depends on consumer choices and dietary preferences that are guided by social, cultural, environmental, and traditional factors, as well as income growth. Meat analogues such as imitation meat (from plant products), cultured meat, and insects may help in the transition to more healthy and sustainable diets, although their carbon footprints and acceptability are uncertain. {5.5.2, 5.6.5} (Technical Summary raport IPCC)