#GIRLBOSS

Sugar, spice, and everything nice? Everything nasty, poate, iar nasty îl folosesc cu sensul de neconvențional, extravagant, sau doar șocant de autentic. Am citit cu multă plăcere cartea Sophiei Amoruso, #GIRLBOSS, și cred că putem învăța câte ceva din ea. Deși foarte simplă și fluidă, nu mă așteptam ca, dincolo de umor, lectura să fie atât de practică și utilă.

Sophia Amoruso nu e cine știe ce autoare, nu face literatură, dar are o viață demnă de povestit: a pornit de jos, fiind o simplă tânără plictisită de reguli și școală, ca la 20 și un pic de ani să ajungă să dețină o afacere în valoare de peste 100 milioane de dolari, adică NastyGal.com – care acum nu mai e a ei, apropo, că a vândut-o. 🙂 N-a fost cetățeanul exemplar, era destul de rebelă și împotriva regulilor societății și sărea de la un job la altul când nu mai avea nimic de învățat într-unul. Până când și-a dat seama că are un ochi pentru haine vintage și îi place să le aranjeze și să le fotografieze în ținute, iar asta i-a adus un prim succes pe eBay. Când politica site-ului nu i-a mai fost favorabilă, a decis să-și lanseze propria afacere, păi nu?! Și de-acolo până la succes nu a durat chiar așa mult – toată munca fusese depusă în anii în care comenzile erau simple itemuri pe ebay. Acum începea o altă muncă: de menținere și dezvoltare creativă. 

Pe parcursul cărții sunt diverse momente în care am simțit un ”aha” în minte, sau cu care am rezonat mult, pentru că povestea chiar nu e lauda de sine a cum a ajuns ea o antreprenoare de succes, deloc. Mi se pare că sunt multe lecții de notat care se aplică în viața de zi cu zi, ca principii, mai degrabă. Mie nu-mi plac cărțile de self-help care conțin vrăjeli și noțiuni abstracte, și #GIRLBOSS nu e despre concepte, ci despre experiențe. Evident, Sophia nu e nici o zeiță predicatoare, de când s-a îndepărtat de NastyGal și s-a concentrat pe noul ei proiect, Girlboss, au început și problemele cu propria-i companie. Deci nu faceți ce face popa, doar ce zice popa!

Lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult din carte se concentrează pe bani și economisire și autenticitate personală sau self-leadership. Mi se par valoroase lecțiile ei (simple) în care vorbește despre educație financiară, eu una încă am probleme la acest capitol și mi-a deschis și mai mult ochii. Cred că e important, de la femeie la femeie, să avem asta în vedere, mai ales că tindem să cheltuim banii pe, literalmente, prostii (și să o recunoaștem, nu arăt cu degetul, e un fapt, mă confrunt cu asta). 

“Bills, sadly, are not an ignore-it-and-it-goes-away problem. If you’ve been getting an overdue notice from the cable company every two weeks for the last three months, and all of a sudden it stops coming, that does not mean that they’ve gotten over you and moved on to someone else. Big companies are like the mob – they never forget, they never give up, and they always get their money. Get them before they get you: Pay up, and pay on time.”

“In the eBay days, when vintage was selling for ten times what I paid for it, it felt like I was printing money. But instead of buying out the bar or heading to Prada, I started saving, investing every cent back into the business. As much as I liked the shoes I could afford, I liked having the money more. (……) The average American only saves 6.5 percent of his or her income, which is barely keeping up with inflation. But you, dear #GIRLBOSS, should save 10 percent at the bare minimum. I know it’s a lot easier to talk about saving money than it is to actually save it. Here’s a tip: Treat your savings account like just another bill. It has to be paid every month, or there are consequences.”

Cât despre creștere ca om și proces de învățare, Sophia evidențiază mult munca. Nu vei reuși nimic în viață dacă nu muncești și nu ești dedicat, sau dacă nu ești un om politicos cu ceilalți și nu te poți adapta. Toți ne visăm șefi, dar nu toți suntem acolo sau nu toți putem/trebuie să fim. Am apreciat mult referința la antreprenoriat ca stil de gândire, și nu aplicabil neapărat tuturor celor care au o afacere – sunt câteva calități sau trăsături care ne pot duce departe oriunde am fi, nu e musai să fim toți cu propria firmă: oameni care sunt orientați spre soluții, oameni care gândesc critic, care muncesc și nu se lasă chit că primesc un ”Nu” în față. 

“….you can be entrepreneurial without being an entrepreneur. Entrepreneurial people are passionate about what they do, comfortable with taking risks, and quick at moving on from failures. (…) I want problem solvers who take nothing at face value. I want people who fight for their ideas, even fight with me. I want people who are comfortable with disagreement. And I need people who sometimes, after all of that, hear the word “no” and get right back up to work even harder.”

“Each time you make a good decision or do something nice or take care of yourself; each time you show up to work and work hard and do your best at everything you can do, you’re planting seeds for a life that you can only hope will grow beyond your wildest dreams. (…) Soon you’ll see that fortune favors the bold who get shit done.”

“Be a nice person at work. It doesn’t matter how talented you are; if you are a total terror to work with, no one will want to keep you around. And the worst kind of mean is selective mean-people who are nice to their bosses and superiors, but completely rude to their peers or subordinates. If you are a habitual bitch to the front desk girl, the security guard, or even the Starbucks staff downstairs, that news will eventually make its way up the chain, and the top of the chain ain’t gonna like it.”

Dacă mai pun multe citate, aș scrie întreaga carte și nu acesta e scopul. Vă recomand cu mare drag să o citiți, e foarte accesibilă și scurtă, dar, repet, cu învățăminte practice și ”pe bune”. Ah, și mai zice un pic și de partea de fashion personal spre final, asta iar mi-a rămas în minte, cu crearea propriului stil și încrederea în sine. Vă spun, sunt rânduri care merită citite, din care cu siguranță ceva poate fi valoros pentru persoana care citește. Mă consider o #GIRLBOSS? Nu știu, poate că da, uneori. Dar așa aș vrea să fim cât mai multe dintre noi, în felul nostru unic, conducându-ne viața înspre ”whatever the fuck we want”. (scuzați limbajul licențios)

Aveți mai jos și alte paragrafe, și dacă ați citit deja cartea, vă aștept în comentarii să-mi spuneți cum v-a plăcut și ce vi s-a părut util din ea. 🙂

“I could act like a CEO or I could really be a CEO, which meant doing whatever I needed to do (including asking obvious questions) to make the best decision for my company. No matter where you are in life, you’ll save a lot of time by not worrying too much about what other people think about you. The earlier in life that you can learn that, the easier the rest of it will be. You is who you is, get used to it.”

“It meant having conversations with adults who have had longer careers than I’ve been alive, conversations I never thought I’d have to have because I assumed that as self-aware adults, they could manage themselves. But here’s the thing: Everyone, at the end of the day, really needs to be led. I love my team and I love my company; I just realized that I am best at leading Nasty Gal customer.”

“It’s unfortunate that school is often regarded as a one-size-fits-all kind of deal. And if it doesn’t fit, you’re treated as if there’s something wrong with you; so it is you, not the system, which is failing. Now, I’m not trying to give every slacker a free pass to cut class and head straight to Burger King, but I do think we should acknowledge that school isn’t for everyone. (…) take the opportunity to seek out what you are good at, and find a place where you can flourish.”

“Own your style like you own your used car. This means wearing what you like and what makes you feel good. And it means getting dressed for yourself, not your boyfriend, not your friends, not your parents. Here’s one thing the fashion industry probably won’t tell you: Confidence is more attractive than anything you could put on your body.”