Discursul ce nu l-am spus

Am avut, cică, festivitatea de absolvire miercurea aceasta. Noi încă n-am dat licența și nu am intrat în a doua sesiune, dar e ok, toți s-au pozat cu tocile și cu robele și am ascultat discursuri plictisitoare și dulci, dulci …
Normal că nu sunt șefă de promoție și nici nu vreau să fiu, prin urmare n-am zis discursul. Poate că e mai bine, altfel n-aș fi intrat în examene și probabil nu m-ar mai fi lăsat să termin facultatea. Dar o să-l scriu aici, în caz că impresionează pe cineva.
”Stimați profesori, unii dintre dumneavoastră, dragi colegi, unii dintre voi și desigur părinți,
Vreau să vă spun că nu mă trece absolut nici un sentiment acum la terminarea facultății. Poate entuziasm că am robă și mă simt ca în Harry Potter. Nu simt nimic pentru că nu a însemnat nimic pentru mine.
Facultatea și studenția în zilele noastre sunt un fals. Învățământul superior din România e degeaba. Nu simt că am învățat ceva folositor sau că mi-am legat ”prietenii de viață” în facultate. Când toată lumea tocește și învață pentru sine și notele se iau așa, pe ochi frumoși, bani sau nu iei nota, că poate ai ghinion să lucrezi și vezi Doamne nu ai prezențe. Nu contează că știi materia, contează că nu ai fost acolo să te plictisești la un monolog.
De fapt, mint. Simt, însă doar un dezgust accentuat de câtă teorie ne-a fost băgată în cap, de câtă practică de 2 bani am făcut, total inutilă și nefolositoare, și de câți colegi retardați se plimbă prin facultate fără să aibă vreo treabă cu ceva. Dar ca tot omu, trebuie să terminăm și noi o facultate, că deh …
Dezgust că nu suntem pregătiți pentru viață și habar nu avem ce ne așteaptă dincolo. Dezgust de câte pițipoance și pițiponci efectiv proaste și proști se plimbă prin facultate, de mi se face greață să-i văd sau să-i ascult. Nu mai putem de atâta fancyness, freze gelate și tocuri de 12, pentru că asta contează, în fond, când vii la facultate.
Îmi pare rău pentru profesorii care chiar încearcă să fie altfel și să schimbe ceva, sau să stârnească discuții și să ofere și altceva pe lângă programă. Există și sunt rari, dar vă mulțumesc pentru eforturi.
Încă o dată, pentru colegi și studenții din sală: 10% din voi o să ajungeți, poate, să urcați pe scara muncii, în companii sau corporații, și 5% din voi o să ajungeți antreprenori. Restul o să fiți nima-n drum. Și știți de ce? Pentru că nu aveți nici o abilitate practică sau utilă lumii. Nu știți decât să citiți ziare și să bârfiți despre cutare lucru. Nu discutați concepte, idei, nu citiți, și habar nu aveți ce înseamnă să fiți conștienți de voi sau să țineți o prezentare fără să fiți cu ochii în foaie. Parțial, școala e de vină. Dar final responsabili sunteți voi, pentru că vă doare-n fund de dezvoltarea voastră personală și vreți numai să vină banii, fără să lucrați la asta. Apropo de lucrat, mai lucrați și la vocabular și scris, că româna e grele și dacă aș fi fost profesorul vostru nu v-aș fi trecut pe jumătate din voi la examene pentru simplul fapt că nu știți să scrieți corect.
Mai aveți timp, totuși, să vă treziți. Încă aveți 21, 22 de ani, nu e prea târziu să vă înghită sistemul și să vă facă niște mediocri. Dar depinde de voi dacă vreți să fiți mediocri sau nu. Pentru că dacă vreți, e ok, lumea are nevoie și de voi, să fiți proștii lor. Dar dacă nu, puneți osu’ la treabă și faceți ceva pentru voi. Un pic de ”ingliș, pliz” de asemenea v-ar ajuta.
Nu vă doresc răul, dar vă doresc să vă treziți și să nu mai fiți proști. Nu o să ne vedem peste 10 ani la reuniune pentru simplul fapt că nu îmi pasă de voi și nici de Facultate încât să trec pe-acolo, dar baftă în viață să aveți.
Și pentru voi profesori, nici nu știu cu ce să încep. O să încep cu mulțumiri, da. Vă sunt adânc recunoscătoare că ne-ați îndrumat pe noi, studenții, să găsim la ce suntem buni. Mulțumesc că ne-ați dezvoltat abilități care ne vor ajuta în viață și că ne-ați predat 400 de pagini din cartea de contabilitate, fără măcar să exersăm practic noțiunile învățate într-un program de contabilitate. Chiar apreciez că veniți și ne dictați din foi și la examen ne cereți să reproducem cuvânt cu cuvânt, fără să ne lăsați să ne exprimăm liber ideile.
De asemenea, un alt plus este că veniți să ne impuneți teorii și prelegeri de acum 100 de mii de ani, fără să ne provocați la discuții sau dezbateri pe teme economice ACTUALE. E în regulă să nu urmărim studii de caz, videoclipuri sau materiale înregistrate, experimente și alte cele, pentru că simulăm turism hotelier într-o cameră închisă la etajul X din Facultate. Cu siguranță asta o să ne ajute pe viitor!
Sunt absolut sigură și că cei care nu vin la facultate pentru că lucrează să-și facă un ban să se întrețină, nu merită să fie trecuți dacă știu materia. Cum să vă jignească orgoliul încât să vină la orele dumneavoastră? Așa ceva nu se poate!
Nu în ultimul rând, chiar îmi place că ne lăsați să punem întrebări și că există inițiative de a uni grupurile de studenți și a-i face să învețe mai mult unul de la celălalt. Cu toate acestea fiind menționate, mă simt mai mult decât gata să pășesc în lumea crudă! Dar nu datorită dumneavoastră, în orice caz. Noroc că am avut eu grijă de mine.
Să nu mă chemați sau să asociați numele meu când o să fiu o personalitate de succes, vă rog, cu facultatea pe care am terminat-o, pentru că nu vă dau voie. Nu de la voi am învățat, alții au fost profesorii și modelele mele.
Încă e timp și pentru dumneavoastră să vă treziți sau să-i lăsați pe alții eventual să vă trezească. Știu că el, comunismul, a fost greu, dar trăim în alte timpuri acum și dacă nu vă adaptați, sistemul va primi pe bandă rulantă niște pui congelați la creier de la Agil.
Cam asta voiam să vă spun tuturor. Sper să îmi dau licența cu bine.
Adio!”

0 comentarii

  1. Imi place articolul, chiar foarte mult si ai perfecta dreptate, nu puteai sa tii acest discurs in public. Nu te-ar fi aprobat nimeni, chiar daca ti-ar fi dat dreptate. La noi nu se spune adevarul, doar se mimeaza. Totusi, in viata mai faci si ce nu-ti place, in sensul ca trebuie sa termini scoala, sa ai o diploma. Trebuie sa multumesti acestei facultati pentru celelate oportunitati care ti-au permis sa-ti dezvolti personalitatea, oricum iti doresc mult succes pe drumul vietii.

  2. cam aceleasi treburi sunt si la FEAA Iasi. Putini studenti care isi dau interesul, putini profi care-si dau de asemenea interesul. Oricum..parerea mea e ca FEAA e exemplul cel mai bun pentru cum poti sa vinzi ceva. Daca n-ar fi asa, nici ei n-ar avea atatia studenti.

  3. Sunt de acord ca sistemul de invatamant romanesc este dezastru insa nu pot fi de acord cu aruncarea vinei asupra altora, facultatea in sine nu ofera prea multe, dar exista biblioteca trebuie sa te documentezi mai mult singur, autoeducarea este mai mult decat ce iti spune sau nu un profesor, daca sunteti in an terminal si nu ati realizat asta este trist, cartile educa spiritul, o viata frumoasa si plina de realizari

    1. Bună, Daniel. Offf, atât ai înțeles din articolul meu, că dau vina pe alții? Nici nu vorbeam de spirit aici, omule, că o carte n-o să-ți dea niciodată competențe și aptitudini PRACTICE care să te ajute în viață. Darămite autocunoaștere și relaționare socială! De asta vorbesc aici, de viitor! Poți să mănânci biblioteci întregi și n-o să te ajute cu nimic, dacă asta nu vine la pachet și cu altceva.

  4. Multa bafta la licenta !!! Ai sa o iei cu bine..
    Iti doresc un Paste Fericit inconjurata de persoanele drage , lumina in suflet, si caldura in inima…

  5. Cata dreptate. Sa va detaliea. Am facut liceul de informatica din Craiova. Eram indragostita de informatica. Credeam ca asta este menirea mea. Am urmat Faculatatea de informatica si visul s-a naruit. In 4 ani de” informatica intensiva” cu distinsii profesori nu am invatat absolut nimic in plus. Deh materia asta se schimba rapid si ei nu pot tine pasul. Am terminat facultatea, al luat si licenta si cum nu am vrut sa fiu profa pe la vreo comuna , m-am angajat la un birou notarial unde lucrez de vreo 11 ani si unde am mancat drept civil pe paine si imi place. Ce ziceti de asta? Daca as fi facut Facultatea de drept mi-ar mai fi placut?

    1. Buna, Alina. Multumesc de vizita 🙂
      Nu cred ca sunt indreptatita sa-ti raspund la intrebare. Cred ca uneori nu are rost sa ne uitam in urma sa ne intrebam „cum ar fi fost”, pentru daca tie iti place acum ce faci, ce mai conteaza? Ca asa, poate ai fi facut Dreptul si nu ti-ar fi placut, si te-ai fi angajat la o firma de IT unde lucrai 11 ani si mancai PHP pe paine. 🙂 Noi sa fim sanatosi…

  6. nitel mai putin elitism la adresa colegilor n-ar strica, parerea mea. nu prea poti sa stii de cei 5 la suta, 10 la suta etc. – sau care dintre ei o sa ajunga ce. poate unul/una din „pitipoancele”/”pitiponcii” pe care-i dispretuiesti atat de profund o sa faca ceva important pentru sine sau altii – sau o sa ajunga pur si simplu un om decent (ca nu e un lucru trivial nici asta) si nici in ce te priveste nu poti fi prea sigura – poate te schimbi si incep sa-ti placa banii foarte tare, poate te apuci de droguri, poate… etc. iar treaba cu „o abilitate practică sau utilă lumii” ca masura a succesului romantizeaza lucrurile oarecum…

    1. Ceau Dan, multam de comentariu. Asa este, ai dreptate. Nu se stie ce si cum o sa ajungem. Nu am dorit raul nimanui, dupa cum am precizat, le doresc tuturor numai bine. Sunt o aroganta, din pacate, mi s-a spus asta dintotdeauna si uneori nu mai am rabdare sa tratez toate lucrurile cu „ingaduinta, bunatate”, am alte standarde cu oamenii cu care interactionez si nu iau in considerare ca lumea nu se invarte in jurul meu. Articolul l-am scris acum 2 ani, cand imi era lehamite de sistem si de tot. Dar nu sterge ce-am simtit atunci.
      Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *