Despre iubire, dar altfel

Amor fără miză” este titlul cărții din poză, la care, citind-o, pisica a adormit. Totuși, nu sunt de acord. Amorul nu e fără miză, amorul și ramurile sale, fiecare creangă închipuită de grecii antici. Amorul-Iubirea e ombilicul universului, de orice fel ar fi. Iubirea se naște din lucruri mărunte, mărunte, de la atomi, raze de lumină, ochi sticloși, un cuvânt, o culoare, o experiență împărtășită, câte și mai câte.

Astăzi este vorba despre toate aceste mici momente de iubire, care ne fac să iubim viața. Am vrut să le surprind într-o cutie cu versuri la fel de mici, și am creat o provocare de imaginație: timp de 10 zile (11) între 14-24 Februarie, am postat ceva divers pe această temă. Primele 7 catrene-haiku le-am gândit într-o noapte, înainte să adorm. Nu am putut să închid ochii până nu le-am scris.

Le voi lăsa aici pentru posteritate și pentru ego, dar înainte să ajung la ele, vreau să zăbovesc asupra simplității lucrurilor care ne aduc iubire în viață, și pe care nu știu dacă le apreciem îndeajuns.

Încep lista cu persoana cea mai importantă: noi. Prima persoană asupra cărei trebuie să ne îndreptăm gesturile mici de iubire suntem noi. Nu putem iubi viața, dacă nu ne iubim pe noi înșine, în mod autentic. Micile atenții nu înseamnă să mergem la shopping în mod obsesiv și să ne răsfățăm. Iubirea de sine poate însemna și o baie caldă, terapeutică, un moment cu o carte, o plimbare în natură, un „Nu” spus ferm, prioritizarea propriilor nevoi vs oameni toxici, poate însemna lipsa mustrărilor de sine când facem o greșeală sau încurajări constante când reușim ceva, sau mersul la o petrecere unde să dansezi ca și când mâine se termină lumea. Poate însemna și un zâmbet în oglindă însoțit de „Sunt faină.”, într-o dimineață. Sau un gând de genul „Merit mai mult.”

Nu trebuie să fie nimic complicat, complex. Lucrurile mici, constante, construiesc structuri, și iubirea de sine nu e ca dragostea la prima vedere: e o vedere continuă cât trăim. E o structură făcută din materialul vieții.

Uneori e ușor, uneori e greu. Dar e foarte foarte important ca, pentru a iubi și respecta viața, să facem asta în primul rând cu noi.

Revărsarea iubirii, mai apoi, poate lua o mie și una de forme, și nu ar fi de ajuns: amorul artei, dragostea față de animale, pasiunea pentru un sport, iubirea față de cuvinte, grija neobosită a unei mame. Forme de iubire pură, nealterată, ce merită cântate,  apreciate, împărtășite. Desigur, nu doar între 14-24 Februarie, și nu de fațadă, dar noi oamenii avem des nevoie de cutume, de simbolistică, altfel vârtejul vieții ne poate trage greu în jos și uităm.

Iubesc viața, cu bunele și relele ei. Iubesc când stau cu mâțocul, ea doarme, eu citesc. Zâmbesc pe sub mustață și savurez momentul. Iubesc ce fac la lucru. Iubesc cuvintele, iubesc să le așez ca într-un Tetris poetic sau business. Iubesc să gătesc, să fac ceva mic cu mâinile mele. Îmi iubesc bicicleta și iubesc mersul cu bicicleta. Iubesc când găsesc o lumină bună și ea cade pe mine. Știu că nu durează mult, dar mă pun sub ea și o las să mă inunde, efemer. Iubesc să iubesc și să fiu iubită.

Cred că singura speranță a vieții e să iubim viața și să o respectăm cât putem, să mai punem frână nebuniei, și să ne minunăm.

Mai jos aveți versurile. Sunt curioasă ce părere aveți de ce am scris, dacă v-a plăcut ori ba (accept și critică de tip constructiv), și ce v-a plăcut cel mai mult. Să aveți o zi iubitoare! 🙂

1)

Ah, ce e dragostea,

Dacă nu o baghetă de catifea,

Pentru scamatorii de râs sau plâns,

După noroc.

2)

Haiku mine, zemoasă bucățică,

Până după omulețul înalt, fără frică,

Iubirea mea,

De parmezan și telemea.

3)

Ce frumoasă e iubirea de cuvinte,

Cu julituri, firimituri, ciripituri,

Și mai ales, săruturi.

4)

Vai de mine, mi-am găsit iubirea-libertate,

Două roți împletite cu o șa,

Bicicleta!

5)

Cred că văd o fărâmă din Adevărul Absolut,

Și nu e vodka,

Ci iubirea.

Dar poate mă înșel, am băut prea multă….

…votcă sau iubire?

6)

Răbdarea și iubirea,

Un covrig în infinit,

Din care nu știi de unde să începi să muști.

7)

4 picioare se țin de mână sub o masă,

Și se ating ușor,

Ademenitor.

8)

Mergând pe un pod de sfârșit de zi,

Bat la ușă două cuvinte pe care ai nevoie să le auzi:

„Sunt aici.”

9)

Un caleidoscop din inimă văzut prin telescop,

Sau când elefantul nu calcă furnica.

E același lucru, îi zice iubiroscop universal.

10)

Iubirea e o jucărie, un turn, o mănăstire,

O geometrie, sau o lungă povestire,

Ba chiar o călătorie fără stații de oprire,

Sau o poezie fără versuri de final

11)

Micile momente simple, lipsite de coroană,

Sunt suflate în aurul amintirilor, în rame,

Și devin busola iubirii mundane.

4 comentarii

  1. Anca, sunt minunate poeziile tale! Le ador. Și asta în condițiile în care eu nu sunt fană versuri albe în mod special. Preferata mea, totuși, este numărul 8 pentru că toți avem nevoie să auzim acele 2 cuvinte, indiferent că recunoaștem sau nu.

Lasă un răspuns la andra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *