M-am gândit să discutăm astăzi puțin despre, titlul e concludent, feedback. 🙂 În română nu se traduce poate, cum ar trebui, așa că îl voi folosi în engleză în continuare. În caz că vă este necunoscut termenul, feedback sau mai bine zis a da feedback înseamnă a evalua ceva, a da un răspuns de ”cum ți s-a părut, ce ar trebui îmbunătățit etc.” la obiectul, persoana în cauză. Printr-un feedback mereu se urmărește o corectare sau o sugestie de ameliorare a ceva.
Înainte nu eram obișnuită cu așa ceva ( înainte să intru în AIESEC, adică ), ceream păreri, dar lumea nu prea era serioasă când venea vorba de așa ceva. Ascultam opiniile diferite și criticile ( nu criticile constructive, criticile pur și simplu, comentariile chiar răutăcioase ), dar nu simțeam că îmbunătățesc ceva la propriu. Așa că de un timp mă tot întâlnesc cu acest individ căruia, pesemne, i-am picat dragă, feedback-ul, și am învățat chiar să mă evaluez, câteodată, și pe mine, în comparație – cum eram atunci, cum sunt acum.
Feedback-ul e important pentru că, venind din partea persoanelor potrivite și capabile să-l dea, în cunoștință de cauză, te poate ajuta foarte mult ”data viitoare”. Un simplu exemplu: mergi la un interviu și na, din păcate, nu faci lucrurile cum trebuie, nu te angajează, nu te plac din cine știe ce motive. Un feedback din partea intervievatorului de ce nu a mers, ce a fost ok și ce trebuie făcut mai bine, poate fi un bun start pentru proxima ocazie. Problema se pune, însă, în 2 puncte, ca la rădăcinile ecuației de gradul 2: SĂ DAI FEEDBACK și CUM DAI FEEDBACK. Pe rând. 🙂 
Mulți oameni nici nu dau și nici nu cer feedback după o prezentare, după o lucrare, după orice. De cerut, eh, să zicem că omul nu e obișnuit. Însă esențial este ca cel care TREBUIE să dea, să fie conștient că e util și necesar și să-l ofere ca la carte. Nu putem să tăcem toată viața și să mergem pe aceeași linie, fără să încercăm să devenim mai buni și să ne dezvoltăm. Iar oamenii din jur ne pot ajuta foarte mult pe partea asta. Tot aici intră și egoismul nostru, că uneori nu vrem să dăm feedback, ca respectivii să rămână ”proști” ( am văzut de-astea ) și tot noi să fim ăia deștepți. Asta e o atitudine greșită, căci ar trebui să gândim la un nivel mult mai larg și nu doar concentrat pe persoana noastră. Creștem, de altfel, împreună, în felul acesta!
Și ajung la punctul ”cum”. ”Ești prost, nu-mi placi” nu e feedback. ”Ai făcut totul perfect, nu am ce să-ți reproșez” nu e feedback. ( există cazuri rare când se întâmplă asta, e drept, dar nu vorbim aici despre ele ) Feedback-ul scoate în evidență punctele în regulă pe care le-ai avut și ce nu trebuia să faci, dându-ți sugestii, eventual, pentru viitor. Cu calm și dacă se poate, drag, fără răutate. Feedback nu înseamnă critică, deși ar trebui să fim în stare și să acceptăm criticile, nu doar să le ascultăm. O altă aptitudine pe care o sesizez aici e mularea feedback-ului și selectarea a ceea ce credem că într-adevăr merită lucrat la noi. Deși dat la cald, feedback-ul trebuie gândit și analizat la rece. 🙂
Știu, e greu să ne obișnuim cu faptul că, wow, miracol!, nu suntem perfecți și că unele aspecte pot fi îmbunătățite, că mai avem de lucrat. Nu e o rușine, e ceva firesc și e bine să fim deschiși cu privire la asta. Nu trebuie nici să judecăm oamenii care ne dau acest feedback, chit că-l cerem sau că nu-l cerem ( deși atunci când îl cerem, implicit sunt gata să ascultăm opinia celuilalt ). Mereu am avut sesiuni de feedback la sfârșitul proiectelor în care am fost implicată sau mi s-au ”reclamat” diverse chiar și pe parcursul lor și sincer vă spun, nu facem decât să învățăm din greșeli. Mai ales când suntem neexperimentați, un prim pas pentru dezvoltare e să cerem acest feedback cu lucrurile pe care le facem. Și ultimul argument este acela că, în subiectivismul nostru inevitabil, nu putem vedea toate fețele cubului. Astfel că o a doua sau a treia opinie ne poate deschide ochii. Rețineți că feedback nu înseamnă schimbare, ( să ne schimbăm pe noi înșine, de exemplu, după cum zic alții ) ci îmbunătățire.
Pentru că am menționat că este o discuție, aș vrea să vă întreb ce credeți despre feedback și dacă îl folosiți, adică la modul … îl cereți sau îl dați, de ce da, de ce nu și alte considerații. 🙂 Feel free!
Apropo de feedback: misto noua tema. Te reprezinta. Optimista, putin zanateca, dar in stilul bun si foarte vioaie. Cred ca nu as putea tine pasul cu tine intr-o discutie 😛 Feedback-ul este hrana bloggerului, atunci cand vine vorba de comentarii/share/like/Rt si alte asemenea. Adica, un lucru necesar. Social media pentru asta exista pentru a oferi un feedback si pentru a crea un canal de comunicare.
Hihi, zănatecă 😀 Ce frumoossss, îmi place cuvântul ăsta! Mulțumesc mult, Manuel, pentru cuvinte, chiar mă bucur! Și să știi că ai putea să ții pasul cu mine … nu-s chiar așa de exuberantă. 🙂
Aci e vorba de comunicare.
Sa zic asa, unora le acord o foarte mare importanta la ce au a-mi zice. Pe altii ii las sa zica … pentru ca vreau sa ii studiez eu mai bine decat deja am facut-o. Si mai sunt si altii care pot sa zica, linistiti, orice.
Dar, in ceea ce priveste prima categorie, e ceva vital pentru stabilirea unei relatii de orice natura si pentru dezvoltarea acesteia, pentru intretinerea acesteia. Altfel…e ceva sterp, nu ?
Corect. 🙂
Prima oara am zis ca am intrat gresit in alta parte 😆 (pt ca am ajuns aici dintr-un blogroll)
Pana la urma citesc in adress bar si realizez ca am aterizat unde trebuie, LA MISCE 😆 Zic asta din cauza ca ai schimbat skinul.
:)))))) De unde intraseși aici ?
Ne place si asteptam cu infrigurare sa-l primim(in orice domeniu de activitate, la job e extrem de necesar), dar cand vine vorba sa-l dam suntem cam stangaci. Pentru ca, nu-i asa, cel mai usor lucru din lume e sa critici si sa dai sfaturi. Sa fii subiectiv.
Da, clar, trebuie să separăm obiectivismul de subiectivism când dăm un feedback … de-asta spun că uneori o persoană din exterior, complet străină nouă, poate să vadă cu alți ochi o greșeală sau chiar o soluție. 🙂
Aș adăuga și că nu toți așteaptă cu înfrigurare să-l primească, lumii îi e frică să audă că e imperfectă.
Cum sa progresam altfel, Misce, cum sa evoluam daca nu il acceptam? Si in cazul unui blog cred ca e necesar.
By the way, iti ador noua tema, e atat de vesela si colorata, chiar e o placere sa intri aici. 🙂
Ca sa iti raspund despre noul Harry Potter….. l-am vazut deja azi noapte, la cinema, in avanpremiera, dupa miezul noptii 😛 E genial! 😀
Pentru persoanele care tind spre perfectiune sau, mai putin exagerat, care isi doresc mereu sa devina mai bune, feedback-ul e absolut necesar si (aproape) mereu binevenit.
Personal, inca imi vine greu uneori sa dau un feedback… obiectiv, la rece. Mi-e teama sa nu ranesc oamenii, nu pentru ca as considera ca ce spun eu e nociv (asta cand vine vorba de a include si aspectele negative observate), ci deoarece, cel putin in societatea noastra, oamenii nu prea stiu sa diferentieze feedback-ul de critica negativa/lauda gratuita. Foarte multe persoane carora le dai un feedback sincer, argumentat, bine intentionat, cu scopul de a le ajuta, resping asta si trec in defensiva. E o frica nejustificata de critica, de a puncta (si) aspectele negative.
La fel de adevarat este ca e foarte important CUM oferim un feedback. Aveam o profesoara in liceu foarte buna la asta. Dupa fiecare test, ne aducea lucrarile corectate si le impartea, oferind fiecaruia dintre noi 2-3 idei referitoare la ce am facut bine, ce am facut mai putin bine si unde am putea sa mai ,,lucram” pentru a ne imbunatati performantele. Ma crezi ca ne placea la nebunie asta? Pana si elevul cu nota 3 sau 4 primea explicatii, i se spunea ce a facut bine, ce nu si pe ce sa se axeze.
Sper sa invat si eu sa ofer asa un feedback, in general, oamenilor… 😛
O să înveți, Colorblissuco. 🙂