Se pare că, miraculos, mi-am găsit timp să scriu despre ce v-am promis în P.S. articolul anterior … ieeei ! 😀 Adică nu atât de ”iei” că probabil n-o să vă placă ce urmează, dar asta e.
Îmi place Crăciunul, nu o să neg asta. E un sentiment special pe care îl am în fiecare an, împodobesc bradul, admir ninsoarea, nu știu ce. Cu toate acestea, există ceva ce disprețuiesc nespus în această perioadă. Nu îmi place absolut deloc ipocrizia oamenilor, această mască oribilă și slinoasă sub care se ascund în ultima parte a lunii decembrie.
”Să fim mai buni, să dăm, să facem, de Crăciun, să ne mântuim”, bla bla. Niște prostii. Adică să fim buni de Crăciun, că dup-aia nu contează. Copiii tot o să moară de foame pe străzi, o să le dăm șuturi în fund tinerilor și cine știe ce grozăvii, aceleași grozăvii cu care suntem obișnuiți, o să le facem și pe parcursul anului ce vine. Dar de Crăciun să fim mai buni ! Așa se poartă, să fii bun de Crăciun ! ”De Crăciun, fii mai bun, fii adevăraaat”, nu ? Nu suntem adevărați, frate, dacă nu jucăm pe darnicii, milogii, ah, preabunii de noi ! Mă autoinclud iar, deși nu mă consider vizată, nu de altceva, da’ să n-aibă impresia cineva că mă adresez personal, vorbesc și eu, în genere, despre toți care se comportă așa. 🙂
Dacă ne propunem să fim mai buni, putem să facem asta oricând, nu avem nevoie de pretextul Crăciunului. Și nu doar să ne propunem, chiar practic să mergem pe direcția asta, MAI DES, nu doar de sărbători. Ah, spiritul Crăciunului să pătrundă … să nu zic unde ! și să ne ungă de bunătate … woaaa ! Și chiar mă enervează atitudinile de genul acesta, ”sunt mai bun de sărbători, poate ajung în Rai dacă donez ceva sau dacă ajut interesat pe cineva” – mănânci scame cu lingurița, bre ! Ori ajuți pe cineva că vrei, deci sincer, egoist sau altruist, ori te duci cu câinii, nu căăăă sărbătorile, CĂCRĂciunul și prefăcătorii din acestea. ”Mi-am făcut datoria de Crăciun, am dat un ban, m-am spălat pe cap de păcate, maică” … zic: bine.
Nu pot să înțeleg … ce vrem să demonstrăm cu falsitatea asta ? Poate cineva să-mi explice, rogu-vă ? Bine, oricum oamenii în general sunt falși, prefăcuți, mincinoși etc. … dar asta cu ”să fim mai buni de Crăciun” ? Să aibă legătură, oare, cu religia ? ( deși e un paradox la mijloc, în cazul acesta, dar nu dezvolt ) Sau cu prostia sau cu ce, că nu priceeeeep !!! Ne place să construim fațade, impresii … să ne zugrăvim în imagini bune și frumoase … mai ales de Crăciun ! De parcă vine Moș Crăciun din Laponia și ne aduce mai multe cadouri ”dacă suntem mai buuni”, vaaai, tuu, că-mi vine să plâng cu lacrimi de crocodil pentru bunătatea noastră ! Vai și-amar …
În concluzie, asta-i partea care mă disperă, mă scoate din sărite, pentru că nu suport fățărnicia, și mi se pare și mai jenant să fie aclamată chiar de Crăciun, sărbătoarea asta care pentru mine încă mai înseamnă ceva, dar pentru alții a ajuns ori un chin, ori ceva comercializat. Trist.
O zi in care lumea incearca sa fie mai buna, chiar si de dragul aparentelor, e mai mult decat 0 zile in care lumea incearca sa fie mai buna. Priveste lucrurile intr-un mod pozitiv 🙂
Ipocrizia ma deranjeaza si pe mine. Sa fim mai buni de dragul aparentelor, caci asa se poarta. Probabil este ceva adanc inradacinat in societate, e un fel de regula nescrisa probabil. Iar oamenii o respecta, chiar inconstient. E frumos si ce spune Crinutza… decat deloc.. e bine si de sarbatori. Insa, e trist oarecum. Azi sunt buna, maine te injur ? E un sistem penibil.
Eu am fost ieri la mall sa cumpar o carte despre dinozauri 😀 Ideea e ca oamenii se calcau in picioare la propriuuu… Nu mi-a venit sa cred. Nu doar ,,in picioare”.. am avut norocul sa ma mangaie pe picior si o roata de carucior. Se simtea in aer o tensiune incredibila, cum incerca fiecare sa isi faca loc, sa ,,dea din coate”. Iar pe fundal se auzea Jingle Bells 🙂 Asta o fi spiritul sarbatorilor ?
Insa noua, oamenilor, ne plac ambalajele si minciunile frumoase. Avem ocazia sa ne ambalam toti in bunatate, sa zambim frumos (poate fals) si sa ajutam. Si o facem… Macar de am deveni constienti si am vedea ca putem fi asa mai des.
Cine nu e bun in restul anului, nu poate fi nici de Craciun. Asta nu inseamna ca nu poate sa isi propuna sa devina, sa incerce sa se schimbe. Si daca nu acum, atunci cand? Decembrie e o sarbatoare permanenta, e luna dorintelor, a urarilor, a bilanturilor, a aspiratiilor inalte. Abia acum avem timp sa respiram, sa gandim si sa ne analizam sufletele, actiunile, vorbele. Si sa vedem ce putem face pentru a nu mai comite anumite greseli. Sa visam ca putem fi mai buni si mai curati sufleteste.
Bine, eu imi propun zilnic asta, partea proasta e ca nu-mi prea iese. Dar nu renunt.
Cred ca exista o serie de nuante aici. De ce unii oameni aleg sa faca acte de caritate numai in astfel de perioade? De ce le fac pana la urma? Cred cu tarie in acea cauza sau simt doar nevoia de „a da ceva inapoi”? Poate multi cred ca e o datorie sociala. Apoi apare intrebarea: cat dai? Pai dai cat poti. De cele mai multe ori suma pe care o poti da e un rest al confortului tau sau e un compromis marunt, care pana la urma nu iti afecteaza confortul. Deci devine discutabila fatarnicia asta.
Tind sa fiu de acord (ceea ce inca nu-mi vine sa cred desi eu scriu randurile astea) cu crinutza. Nu stiu daca putem privi lucrurile intr-un mod pozitiv tot timpul dar putem incerca.
Oamenii sunt buni, destepti, empatici, saritori, cu simtul dreptatii, nu fura, nu omoara, nu violeaza, nu bat copii, nu mint, nu sunt obsedati sexual. Ma duc sa iau o gura de apa ca am inceput sa fac praf de la cate prostii am spus.
Dar sa privim lucrurile pozitiv, pozitiv, pozitiv, privete-ma in ochi si repeta dupa mine pozitiv, optimist, pozitiv, optimist, repeta seara si dimineata in oglinda, pozitiv, optimist, puternic si o sa ajungi cineva.eu plecasem sa iau o gura de apa acum cred ca imi pun si niste lamaie in apa ca am asa o senzatie de greata de la atita pozitiv-optimism-bunatate.
@dam167 : noroc ca stateam pe scaun!
Eu cred ca multi aleg sa faca gesturi caritabile in perioada asta si pentru ca sunt foarte multe cereri. Normal ca si in restul anului sunt, dar putine actiuni caritabile sunt atat de intens promovate ca cele din perioada Craciunului. Oamenii sunt destul de comozi si majoritatea nu prea au timp/dispozitie/etc sa ii caute ei pe cei ce ar avea nevoie. E mai simplu sa reactionezi cand cineva te trage de maneca „uite aici ar fi nevoie”.
Na, parerea mea legata de Craciun o stii…da’ ca tot ai pomenit, stii ce ma intreb eu?
Care e legatura in reclama aia dintre „De Craciun fii mai bun, fii adevarat” cu berea Tuborg? Adica berea, si berea Tuborg in mod special, pentru ca printre primele 3 intre preferatele mele, e buna…Dar indemnul ala al lor are aceeasi logica la fel ca spre exemplu…Vara fii cuminte, spune da, nu spune nu la o baie in mare.
Nu e fix de Craciun sa fii mai bun. E in caz ca n-ai fost pana acum… si bai nenorocitule, fa un efort MACAR acum 😆
Eu privesc partea buna, nu avem nevoie de o sarbatoare ca sa fim mai buni, dar daca asta ne ajuta sa fim mai buni, e numai de bine…la cat mai multe !
Anca, imi pare rau, dar aici nu sunt deloc de acord cu tine. La un moment dat am intrebat un arab ce e cu Ramadanul, mi se parea o tâmpenie chestia cu postul negru in timpul zilei. Mi-a spus ca e o problema spirituala, daca reusesti sa te abtii de la gesturi atât de naturale, cum ar fi mâncatul sau bautul (apei), atunci iti va fi mai simplu sa te abtii de la a fi om rau. Bineinteles ca din religie si simboluri intelege fiecare ce vrea. Unii inteleg sa-si bage unghia in gât in numele religiei. Altii inteleg ceea ce cred eu ca e corect: o noua sansa. Chiar daca esti fatarnic in mod initial, poate ca la un moment dat Craciunul iti va aduce acel declick de care ai nevoie pentru a fi un om mai bun la modul general.
De ce sa ii refuzi unui om o asemenea sansa? Daca nu exista nici macar asemenea ragaz, in care sa te gândesti un pic si la probleme sufletesti,, cum crezi tu ca cineva se poate schimba?
Asa ca iti sugerez sa vezi partea buna a Craciunului: un nou inceput.
Mna, dar de ce sa-ti para rau, Dragos ? 😀 O sa-ti raspund tie, ca mi se pare ca tu inglobezi in comentariul tau si parti din comentariile altora.
O noua sansa … ok, dar atunci cand tu o faci doar asa de ochii lumii, fara ca tu sa vrei, de fapt sa te schimbi in interior ? Cand nu faci nimic in sensul acesta, parca asteptand doar sa te schimbe o forta divina ? Nu-mi plac ipocritii care fac anumite gesturi ca si cand si-ar indeplini o norma de Craciun. Asta pentru ca oamenii nevoiasi sau copiii au lipsuri si in timpul anului, nu doar in perioada care tocmai a trecut. Ma bucur pentru ei, ca primesc, dar ma uit cu oarecare dispret pe cei cu „intentiile astea bune” temporare. Nu prea pot sa privesc lucrurile pozitiv decat daca ma gandesc la binele acela temporar pe care-l primesc oamenii, Eventual consider noul an … un inceput si o alta sansa. 🙂