Cum am convins-o pe mama să recicleze

Salutare, dragi cititori și La mulți ani femei! Să nu ne dăm bătute niciodată și să să rămânem unite, asta ne urez! 🙂 Și, în această zi specială, pentru că regina vieții mele e mama, femeia cea mai tare din Universul meu, am combinat articolul acesta despre ea, în care i-am luat un fel de interviu.

De ce despre reciclare? Pentru că mama e cea mai mare ”reciclatoare” din casă, și de fiecare dată când nu punem hârtia la hârtie sau plasticul la plastic, ne atrage atenția că ”Nu acolo!”. Mama s-a adaptat ușor colectării selective impuse în apartament acum vreo doi ani, când am descoperit că Retim-ul, aparent, reciclează, și le citisem broșura online. Pe atunci nici nu aveau pagină de Facebook sau alte forme de comunicare decât presa. Mai au mult de lucru la capitolul acesta (am vrut și eu să le iau un interviu ”pe teren”, să documentez procesul, dar nu mi-au răspuns), însă recent am primit chiar și în poștă un ghid fizic despre cum să punem gunoiul corect în pubele.

O să ziceți că știți, știți, la noi nu se reciclează, dar dacă oamenii aceștia fac totuși un efort și printează ghiduri de reciclare, mă gândesc că nu strică oricum să ne comportăm ca atare, nu? De aici popularizarea acestei activități cu mama în prima linie. Ea zice că am cicălit-o un pic la cap când am împărțit în casă recipiente separate pentru sticlă, plastic, și hârtie, dar adevărul e că nu a trebuit să insist mult. I-a intrat rapid în obișnuință. Sincer, ce poate fi atât de greu? Am făcut munca ușoară stabilind doar unde se aruncă ce. Atât.

Mama e ușor pesimistă, se gândește că ”dincolo de ușă rezultatul e tot ăla”, dar mama, să știi că nu e chiar așa, ceva sigur se întâmplă cu o parte din ce poate fi reciclat, altfel nu văd sensul campaniilor de popularizare dacă sunt degeaba. 

Stând amândouă pe canapea, la interogare, am întrebat-o pe mama cum ar trebui să facem să răspândim regulile colectării selective? Mi-a răspuns că fiecare ar trebui să facă în familia sa, că doar la noi ”copiii au învățat-o pe mamă, nu mama pe copii”. ”Și e bun de învățat și oul pe găină.”, zice mama, spirituală.

Pe lângă asta, am mai convins-o pe mama să facă ceva: să colecteze ulei uzat (avem noi o inițiativă în Timișoara ce se numește ”Borcanul cu Ulei”, dacă nu știați), și deși mă fac vinovată că nu l-am predat încă, mama a strâns minim 10 litri de ulei până acum. Întrebând-o de ce strânge separat uleiul, mi-a făcut o comparație cu arterele: Așa cum se lipește colesterolul pe vasele de sânge, cu grăsimea lui cu tot, și blochează arterele, așa și uleiul pe țevi rămâne acolo ca grăsime și înfundă chiuveta. Logic, nu? :))

Așa că, dragi oameni, vedeți, reciclarea nu e așa grea, trebuie un pic de voință. Dacă e să vă învețe mama mea ceva, să fie asta. Restul lecțiilor adunate de-a lungul anilor îmi permit să le păstrez pentru mine, să le țin cu drag în suflet și să încerc să le ascult, atunci când e cazul. Nu pe toate, că deh, sunt totuși copilul ei, dar măcar cele oferite prin puterea exemplului ei de tărie și cochetărie.

V-am pupat, vă doresc zile frumoase, sper să petreceți fain cu oamenii iubiți alături, sau să faceți ceva doar pentru voi!