Crăciunul și pe la alții

Crăciun fericit, dragii mei ! Merry Christmas, Joyeux Noel, Feliz Navidad, Feliz Natal, Buon Natale și așa mai departe !
După cum am promis, pentru astăzi am pregătit un articol din categoria ”virtual, prin lume”, cu tradiții de Crăciun pe glob. Sper să vă placă, deși va fi câta lung și cu poze. 🙂

Crăciunul în … Australia ! Ei bine, dacă nu vă place zăpada și vă doriți vreme aproape imprevizibilă, de la soare la furtună, alegeți Australia ! Zăpada cade atât de rar aici, încât locuitorii, de Crăciun, fac surfing sau stau la plajă, nimic prea deosebit. Modelul englez de a sărbători aceste zile și-a lăsat amprenta asupra continentului australian, ei fiind obișnuiți cu budincă și cu același curcan la cuptor, daaar, cu migrațiile din ultimii zeci de ani, populația acestei țări s-a diversificat masiv, așa că fiecare cultură prezentă aici sărbătorește cum știe, după tradiții … sau nu. Uneori, festinuri de Crăciun de rezumă la mese în curte, în grădină, la picnicuri, sau petreceri pe plajă. Meniul e compus și din fructe de mare, rață, pui, bacon glazurat, ( da, bacon glazurat ! ), și desigur dulciuri, fursecuri, ciocolată și plăcinte.
Moș Crăciun este înlocuit, într-o percepție așa populară și prostuță, de ”Swag Man”, un fel de moș transformat din cauza căldurii. :)) Adică poartă pantaloni scurți, un ”dres” de sportiv ( și eu m-am mirat, dar așa scrie ) și o pălărie maro. Stă în timpul anului sub stânca Ulru, probabil că o știți, și de Crăciun, împreună cu câinii lui dingo, într-o mașină, duce cadouri copiilor. Da … ciudat. :))
Oricum, pregătirile se desfășoară în mod normal și la ei, împodobesc bradul de Crăciun ( artificial ), cântă colinde, dăruiesc cadouri și toate cele. Doar că e mai cald la ei și nu mănâncă sarmale sau cozonaci. 🙂


Trecem mai departe … direct în China, hai să vedem ceva mai diferit ! Ei bine, aici nu prea se poate vorbi chiar de ”Crăciun”, căci știți și voi, chinezii nu sunt creștini. Totuși, mulți creștini locali își decorează casa și bradul cu decorațiuni din hârtie colorată, chiar și lampioane din acelea specifice. Așa că deși dacă stăm acum să ne uităm puțin prin Beijing, spre exemplu, și vedem agitație de ”Crăciun”, să știm că ei nu sărbătoresc din aceleași motive ca și noi, ce se petrece acolo fiind mai degrabă rezultatul comercializării intense a acestei festivități. Pomii de Crăciun se numesc la ei ”brazi de lumină” și Moș Crăciun apare ca ”Bătrânul om al Crăciunului”, sau, dacă vă e mai ușor, Dun Che Lao Ren. :))
Există, însă, un festival de iarnă al chinezilor care este foarte popular și apreciat, și anume Anul Nou Chinezesc sau ”Festivalul de primăvară”. Culoarea care domină este roșu – se crede că alungă spiritele rele ! Până și banii drept cadou se oferă în plicuri roșii. Alte cadouri semnificative sunt și hainele noi, sau încălțămintea nouă, oferite deseori ca simbol al începutului. Încă un obicei interesant este că se scot portretele ”strămoșilor”, pentru că ei, chinezii, au un mare respect pentru familie, părinți, bunici, unchi etc. ( de obicei decedați, dacă li se scot portretele în văzul casei ) Există, în fine, mai multe datini în fiecare zi a acestui festival, se merge și la templu, se mănâncă o grămadă de lucruri de care noi nu avem habar … nu le voi înșira aici, însă cred că trebuie să fie o sărbătoare foarte interesantă. Vă spun doar cum se desfășoară, în general, a 15-a și ultima zi a acestui festival în Malaezia și Singapore, pentru că mi se pare curios. E ca un fel de Valentine’s Day. Femeile singure, în căutarea iubirii sau pur și simplu a unui partener, își scriu numărul de telefon pe o mandarină și o aruncă în râu. Bărbații le culeg apoi din râu și le mănâncă … eventual cei interesați le și sună pe femeile respective. Chicotesc. 😀


Trec și prin Europa, mai exact prin Suedia. Suedezii au o tradiție care mi-a cam atras atenția. Vreau să vă spun că aici sărbătorirea Crăciunului durează aproape 2 luni și începe din 13 decembrie, odată cu Ziua Sfintei Lucia. Se spune că a fost o femeie care, cu o coroană de lumânări pe cap, nu avea frică să-și mărturisească credința în zilele persecuției creștinismului, și uneori ducea mâncare creștinilor ascunși prin catacombele Romei. A fost apoi arestată și martirizată. Povestea ei a fost spusă de niște călugări creștini ce au adus creștinismul în Suedia. Lucia, lumină, lumânări … makes sense.
Astfel, în ziua comemorării ei, cea mai în vârstă fată a familiei se îmbracă în alb, poartă o eșarfă roșie și o coroană verde din merișoare de munte, cu lumânări aprinse pe cap ( pentru siguranță, lumânări electrice ). Ea se duce și servește familiei micul dejun în pat, ducându-le cafea și chifle. Toți își amintesc de Sfânta Lucia și privesc cu recunoștință către zilele în care ea a adus un dram de speranță și curaj acelor zile întunecate.


Brazii de Crăciun sunt de obicei decorați cu lumânări, steaguri suedeze, mici gnomi, mere sau ornamente din paie, care amintesc de nașterea lui Iisus într-o iesle. Casele mai pot fi împodobite și cu lalele roșii, predominând un miros de ”pepparkakor”, un fel de biscuit din turtă dulce, în formă de stea sau de capră, dar și altele.


La ei Moș Crăciun apare ca un ”tomte”, un gnom sau un elf ce locuiește în podeaua caselor sau sub ea, și de Crăciun are barbă și un costum potrivit, oferind cadouri celor din jur, însoțite câteodată de anagrame sau ghicitori, poezioare cu rime. Dacă vă întrebați ce tot atâta e cu caprele … ( acum nu mai e, a prins fenomenul american și pe-aici ) reprezentau animalele care trăgeau carul lui Thor, un zeu nordic în mitologia vikingă. Oricum există câteva mici controverse în ce privește acest gnom și rolul lui, unii spun că nu prea ar avea legătură cu Crăciunul.


Trebuie neapărat să vă spun ce mănâncă suedezii de Crăciun, o să vedeți, cred că noi suntem mici copii pe lângă ei. În mod normal, ar trebui să te înfometezi cam … o săptămână înainte ca să poți mânca din toate măcar câte puțin ! La ei există un adevărat festin compus din 3 feluri principale: cel rece, cel cald, desertul. Cel rece constă, în general, în pește: hering, somon tratat cu zahăr, sare și mărar ( gravlax ) sau afumat, consumat cu pâine și unt. După pește, tot la rece, urmează curcanul, friptura de vită și o anumită șuncă de Crăciun numită ”julskinka”. Se mănâncă împreună cu pate de ficat, brânză, salate sau murături, nelipsind pâinea și untul.

Felul doi trece la treburi mai serioase și mai … calde ! Chiftele, cârnați, au și ei sarmale, ”koldomar” ( asta că nu ne credem buricul pământului că doar la noi se mănâncă așa ceva … ) și piftie ( în engleză e ”jellied pigs’ feet”, dar nu sunt chiar picioare de porc în jeleu .. ), pește cod cu un sos alb și gros deasupra, coaste de porc. Ce, credeți că am terminat ? Cărnurile acestea se servesc cu varză roșie și ”Janssons Frestelse”, adică niște cartofi pai, stratificați cu smântână, ceapă și hamsii ( anșoa ) într-o tavă ( sau vas ) pusă la cuptor.


În sfârșit, desertul vine cu budincă de orez asortată cu gem de zmeură și pudrată cu scorțișoară după gust. Iar pentru spălatul stomacului, vă invit la un ”glogg” suedez, vin dulce și fiert. V-am ”ghiftuit” cu atâtea informații, e ? 😀


Mai departe, Mexic. Latinii aceștia din America de Sud au un eveniment în familie numit ”Posada” și pe care-l fixează între 16 și 24 decembrie pentru a-l pune în scenă – este vorba despre o mică scenetă cu nașterea lui Iisus. Dacă sunt implicați și copii, după terminarea scenetei lor, urmează o mică petrecere cu Piñate ( formele acelea de hârtie creponată care sunt atârnate, lovite de copii cu bâte ca să cadă bomboane sau dulciuri din ele ) umplute cu alune în coajă, portocale, mandarine, bețișoare de trestie de zahăr sau acadele. Adulții beau un fel de punch.
În Ajunul Crăciunului lumea merge la biserică și asistă la slujbă, apoi se întorc și iau cina în familie. Cei care sunt singuri pot fi bineveniți să se alăture altor familii. Cadouri nu se dau de Crăciun, ci după, în 6 ianuarie, în ”Ziua Regilor” sau a ”oamenilor înțelepți”, magii care aduc cadouri copiilor care au fost cuminți, puse în pantofiorii pe care copiii îi pregătesc de dinainte. ( un fel de Moș Nicolae la noi ) Mai sunt câteva tradiții care se petrec, dar n-o să vi le mai spun și pe acelea. Din nefericire, zic eu, s-a preluat foarte mult de la Americani, așa că vine Moșul și pe la mexicani, cele 9 zile de ”Posada” transformându-se în simple zile de petrecere ținute în casele prietenilor și familiilor prietene în diferite zile din acest interval.


Mi-ar fi plăcut să vă povestesc puțin și despre Crăciunul în India, dar pentru creștinii de-acolo, festivitățile seamănă cu cele din Mexic și cu cele normale, și oricum India e divizată în atâtea ”județe”, că sigur în fiecare există alte influențe. 😀

Cam atât, dragii mei, sunt sigură că mai există și alte tradiții frumoase, dar am ales și eu câteva, mai răsfirat, așa, ca să cuprind diversitatea. 😀 Chiar dacă e Crăciun și vacanță, nu părăsesc blogul, stați liniștiți, da ? :)) Eu încă ”lucrez” cu plăcere, mai ales dacă am timp. 🙂 Petrecere frumoasă în continuare !

 

0 comentarii

  1. Ce simpatici sunt australienii. Comici si naivi, nu or avea ei zapada, dar au in schimb un monolit celebru, fascinant cand este scaldat de razele soarelui la apus… As da orice sa vad si eu fenomenul live. 🙁 😛 Ador bucataria nordica, in special cea finlandeza(din care am avut ocazia sa gust anumite preparate), presupun ca nu se deosebeste prea mult de cea suedeza. 😯
    Inca un articol de vis, pe gustul meu. 🙂

Lasă un răspuns la Nice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *