Cărți citite în 2020 și 2021, anul în care mai încerc o dată să citesc 50

Încercând să trec peste ”rușinea” autoimpusă de a fi citit doar 22 de cărți în 2020 din cele 50 propuse inițial, și fără nici o ”mea culpa”, aș vrea să vă scriu scurt despre ce am citit fain în 2020 și despre ce vreau de la 2021 (din nou). :))

Cu toate că anul trecut a fost cum a fost, și deși mereu am dorință să citesc, execuția a stat prost. În a doua parte a anului am inițiat o mică deviză cu ”#macaruncapitol”, ca să mă împing să citesc măcar un pic-un pic, chiar dacă poate aveam treabă de făcut sau voiam doar să odihnesc lenea din corp. Cititul pentru mine e o activitate de relaxare/o pauză, așadar mi-am dat un imbold să o fac mai des. Am ajuns chiar să petrec dimineața în weekend citind 1-2 h în pat. Cu toate că mie însămi îmi țin morală că vezi Doamne nu am citit mai mult, eu le spun tuturor că orice progres mic, orice carte citită e importantă și contează. De aceea și #macaruncapitol, pentru că dintr-un capitol în altul se face o carte întreagă! Și apoi alta și alta și tot așa.E o deviză care m-a ajutat în 2020 și pe care o aplic și anul acesta.

Deși am mai scris despre unele lecturi de mai jos pe parcursul anului trecut sau le-am fotografiat intens pe instagram, iată un top a ceea ce am citit fain și mi-a plăcut:

Beletristică

Chloe Benjamin – Imortaliștii – Foarte captivantă, m-a dus cu gândul la serialul The Umbrella Academy, dar și așa în general e foarte bine scrisă și cu personaje bine delimitate. Deși întrebarea ”Dacă ai știi când mori, te-ai comporta altfel?” e o poveste veche, abordarea lui Chloe e proaspătă, mi-a plăcut.

Matt Haig – Biblioteca de la Miezul Nopții – Sunt sigură că unele cărți ajung în mâinile cui trebuie, atunci când trebuie. Cartea asta nu a fost planificată în lista de lecturi anul trecut, am pus mâna pe ea în Cărturești (apoi am văzut cât de populară a fost peste tot), însă din nou, merită. O poveste pe cât de umană, pe cât de sensibilă. Și a picat tare, tare bine.

Hiro Arikawa – Memoriile unui motan călător – Cartea asta a reprezentat pentru mine un moment de ”Serendipity” – tocmai adoptasem un motan, i-am pus numele de Hiro, apoi o colegă de la serviciu mi-a recomandat-o când a auzit cum îl cheamă pe pisic, și ca să vezi, pisica de pe copertă era… exact ca mâțul meu. O lectură extrem de sufletistă care mi-a mers la inimă, recomandată pentru toți iubitorii de animale și Japonia. 🙂

Elizabeth Hickey – Sărutul pictat – Mi-a plăcut relatarea lui Elizabeth despre faimoasa pictură a lui Gustav Klimt (mă rog, nu chiaaar despre ea) pentru că așa am aflat de o presupusă muză a acestuia, o femeie care a părut foarte cool. 🙂

Frank Herbert – Dune – Nu am scris (încă) despre Dune pentru că abia am citit primul volum din serie, dar mi-a plăcut mult. E genul SF, bineînțeles, necesită o oarecare afinitate pentru gen, dar e o poveste complexă interesantă.

Ocean Vuong – Pe pământ suntem strălucitori o clipă – Nici despre asta nu am scris pentru că nu am știut ce să scriu. E o carte foarte sentimentală, dar nu mi-a venit să scriu mai multe despre ea. Însă m-a mișcat, e scrisă cu o autenticitate brută, dar sensibilă.

Alain de Botton – The Course of Love – Recomandasem cartea asta pentru toți oamenii care au fost, sunt, sau vor să fie într-o relație. Mi-a plăcut mult cum Alain de Botton folosește realitatea unui cuplu banal cu inserții despre care ar fi atitudinea sănătoasă pentru a proceda sau a înțelege anumite lucruri despre partener. Cred că am fi mult mai câștigați în relațiile amoroase dacă ne-am gândi un pic la ce întrebări sunt lansate aici. 🙂

Mi-a plăcut și Ioana Bradea cu Băgău, deși un pic NSFW. 😀

Non-ficțiune

John-Paul Flintoff – Cum să schimbi lumea – Cartea aceasta, deși micuță, a fost un ”trigger” pentru mine legat de impactul pe care vreau să-l am în jur. M-a trimis direct la tuns iarba din fața blocului și, cred eu, mi-a mulat felul de a comunica despre sustenabilitate/ecologie în Social Media.

Autoare multiple – Barem Identitar – M-au surprins plăcut temele abordate în Barem Identitar apărut la Black Button Books, dar aș vrea să zic mai multe despre asta într-un alt articol mai pe larg. 🙂

Alain de Botton – An emotional education – Eu am citit cartea în engleză, dar se găsește și în românește. Pentru mine, filosofia „clasicilor” despre viață sau sine e greoaie. Nu m-aș apuca acum să citesc Kant, iar Nietzsche nu mi-a plăcut în mod deosebit. Despre Freud, sunt cinică, nu mă interesează. Dar iată că există și abordări moderne, foarte de actualitate, care ne pun în față o oglindă despre noi. Mi-a plăcut enorm ce a scris Alain de Botton despre inteligența emoțională aici și atâtea aspecte nebănuite ale sale – m-a pus pe gânduri cu o grămadă de lucruri. Din punctul meu de vedere, asta e o carte de dat mai departe, mereu. Aș face-o cadou tuturor cunoscuților mei. 🙂

La această categorie e în progres și cartea The Mind and the Brain – Neuroplasticity and the Power of Mental Force de Jeffrey M. Schwartz, M.D. / Sharon Begley, foarte faină, pe care nu am terminat-o încă, fiind un pic mai tehnică, a mers mai greu. 

De altfel, am și abandonat 2 cărți în 2020, una nu prea mi-a plăcut deloc, cealaltă cred că are nevoie de un alt timp de citit (pentru că e de John Steinbeck, iar mie-mi place de el, l-am descoperit anul trecut). Nu am pus în top volumul extraordinar ilustrat de MinaLima – Harry Potter și Piatra Filozofală, varianta în engleză, deoarece l-am citit deja acum mulți mulți ani. 🙂

Acesta e al treilea an în care îmi propun să citesc 50 de cărți. Poate o să reușesc, într-un final! Ce e diferit acum e că nu am o listă predefinită și vreau să-mi țin opțiunile cât mai deschise. Mă voi folosi de #citescceam și #macaruncapitol și apoi ce-o fi, o fi. Da, sunt câteva cărți pe care vreau să le citesc, bineînțeles (am două de Dostoievski și una despre pădure în vizor), sau Mama tuturor întrebărilor de Rebecca Solnit, un eseu feminist, dar… după cum ziceam, o iau mai încet și mai deschis, să văd unde mă duce asta. Oricum am multe cărți cumpărate care mă așteaptă și mereu adaug ceva pe listă pentru că văd sau primesc recomandări. În orice caz, important e să citim. 🙂 Spor!