30 by 30 – lecții la 30 de ani

Dragi cititori, a sosit momentul în care genunchii mei încep să cedeze, clipa în care șalele nu vor să simtă decât durere și ochii vor să vadă doar aproape, și dacă se poate, fără detalii. Sau, în legenda urbană, vârsta de 30 de ani. Eu funcționez, totuși, pe alt fus uman, așa că pentru mine cele de mai sus sunt doar niște glumițe proaste. Mai puțin partea cu ochii – acolo observ o deteriorare, dar din cauză profesională, nu din cauze geriatrice. :)) Acestea fiind spuse, mă simt excelent și mă bucur că mi-am trăit o treime din viață DEJA. Sper că acești primi 30 de ani să-i informeze mai înțelept pe următorii 60. 

M-am gândit că merită să împărtășesc cu lumea câteva lucruri învățate până la această vârstă. Nu ca să-mi cânt elogii, ci ca să dau mai departe ceva, pentru cine are urechi să audă, sau, mă rog, ochi să citească. Realizez că foarte multe lucruri nu pot fi niciodată luate drept ”lecții” sau ”așa nu” până omul nu ajunge el singur într-o anumită situație. Adică: degeaba predici, dacă omul nu pricepe. 

În naivitatea mea, tot sper că din povești, oamenii pot învăța. Sau din bloguri pe Facebook și Instagram. În același stil cu care v-am obișnuit, iată câteva gânduri cu care mă înham la acest prag al vieții. 

  1. Întotdeauna oamenii îți vor oferi sfaturi nesolicitate și vor avea propria părere despre cum ”trebuie” făcute lucrurile, cum ”trebuie” trăită viața, orice, dar să nu își vadă de propria ogradă. Cel mai bine e acestea să intre, ca râma, într-o ureche și să-ți iasă pe cealaltă. Nu că oamenii nu ar fi, uneori, bine intenționați, dar asta este viața TA și a nimănui altcuiva. Nimeni nu are dreptul să-ți spună ce să faci cu ea.
  2. Nu ești obligat să suporți lucruri grele, urâte, dure, sau care nu te ajută. Cumva pe același calapod cu numărul 1, dar pur și simplu, cum zice englezul, ”you don’t need to put up with shit”. Unele lucruri te pot învăța că ”AȘA NU”, dar efectiv vine un moment când poți confortabil să zici: STOP. ”Asta nu mă ajută sănătății mintale, nu mă ajută confortului meu, nu mai vreau să fac asta, nu îmi e mie bine aici.” Și să mergi mai departe la un alt nivel. 
  3. Cea mai importantă disciplină a vieții mi se pare, în acest moment, capacitatea de conștientizare a propriului sine, în mod real și onest. Pentru a ajunge aici, e nevoie de efort și vulnerabilitate, și poate chiar să fie dureros. Totuși, e esențial să ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine și să căutăm să fim o versiune mai bună a noastră, să nu ne oprim la ”așa sunt eu, nu mă mai schimbă nimeni”. Procesul acesta de ”auto-actualizare”, cum îi mai spune, nu e ușor deloc, îl poți dobândi în numeroase feluri, dar în principal din expunerea (voită) la diverse experiențe și oameni. 
  4. Asta mă duce mai departe la punctul acesta, care sprijină punctul 3. Mintea deschisă poate deschide multe uși, ferestre, inimi ale oamenilor. O minte deschisă creează poduri de înțelegere și toleranță. Până la urmă, dacă nu e treaba ta, de ce e treaba ta? Ca să ai o minte deschisă (știu că mă repet, e intenționat), e bine să știi ce anume te deranjează în străfundul sufletului atunci când auzi ceva ce pare că face mintea să se închidă.
  5. Oricând poți învăța ceva, din felurite interacțiuni, dacă ai punctul 4. Învățarea nu se încheie niciodată. Oricând poți fi surprins. 
  6. Gândirea critică e subestimată.
  7. Foarte multe lucruri din viață sunt legate de perspectivă, adică de ”cum te uiți la ele”, sau ”care e povestea pe care ți-o spui despre asta”. O frustrare de la serviciu poate fi o oportunitate de învățare, nicidecum o pedeapsă de sus pentru că nu te-ai rugat destul.
  8. Asta pentru că lucrurile, situațiile doar sunt. Felul în care ne raportăm la ele este ce determină cum ne vom simți legat de asta.
  9. Simte-ți toate sentimentele. Cele de bucurie, cu patos, cele de tristețe sau mânie, fără a zăbovi în ele. Dacă asta sună a stoicism, probabil că pe alocuri, este. Dacă simți că vrei să plângi, plângi, dacă simți că vrei să spui cuiva că îl iubești, fă-o, lasă dracu regulile legate de emoții, ești un OM, e normal să ai emoții. Poate totuși nu sparge televizorul ăla, dar ia-ți câteva secunde să te GÂNDEȘTI la faptul că ești nervos. 
  10. Majoritatea problemelor din jurul tău sunt legate de comunicare și pot fi îmbunătățite relativ imediat. Chiar dacă sună a clișeu asta și deja îmi vin în minte toate training-urile de comunicare la care am partikipat vreodată. Și totuși. Când stai să diseci o problemă, o să vezi că miezul e de obicei legat de cum comunică oamenii. Și e o stradă cu două sensuri. Oricând te prinzi că gândești „ah, sunt un comunicator excelent”, poate că nu ești…
  11. Drumurile vieții sunt pavate cu ”red flags”, steaguri roșii sau oameni toxici. Ar fi bine să înveți să-i recunoști, să înțelegi că meriți mai mult și să-i eviți pe viitor. Nimeni nu are nevoie de negativitatea aia în viața lor, de la prieteni, parteneri, colegi, șefi.
  12. Înțelege că meriți tot ce e mai bun din lume. MERIȚI să fii iubit, ascultat, protejat, înțeles. Nu există nici un motiv considerat normal pentru care să nu meriți asta.
  13. Poți oricând pleca din orice situație care NU E OK. Ești adult, poți să faci, literalmente, ce vrei, și niciodată nu e prea târziu.
  14. Întotdeauna alții o să ”știe ei cum stau lucrurile de fapt” și vor încerca să-ți spună neapărat ce cred. Nu-i asculta. Cred că punctul acesta seamănă cu primul, dar mă rog. E tarlaua mea, scriu ce poftesc și pesemne că asta e chiar important. Dar ajungi, la un moment dat, să te saturi de gura lumii și să o închizi.
  15. Nu are niciun sens să aduni lucruri materiale și posesii de care NU AI NEVOIE. Mă uit în urmă la toate prostiile pe care le-am adunat de-a lungul timpului și pe care deseori le-am aruncat. Uzează lucrurile până nu mai poți, abia apoi ia-ți altele. Încearcă să arunci cât mai puțină mâncare sau deloc. E ok să nu umpli frigiderul până la refuz doar ”ca să fie”. Sau dulapul cu pantofi doar pentru că ”poți”. Stilul minimalist e departe de a fi unul ușor și mie una nu mi se potrivește, dar cred că niște întrebări cu privire la stilul de cumpărături și nevoi (mâncare&co) ni le putem toți pune.
  16. Nu-ți fie teamă să ”speak up, să vorbești pentru drepturile tale, sau să ceri. Dar fă-o respectuos, echilibrat.
  17. Învață-ți creierul să se concentreze. Asta e o abilitate pe care ne-o pierdem din ce în ce mai mult odată cu tehnologizarea din jur, cu informații care sar către noi. Concentrare la ce zic oamenii din jur (fără să te uiți pe telefon în timp ce îi ”asculți”), concentrare la o anumită îndeletnicire.
  18. Admiră natura și încearcă să o înțelegi. Petrece timp cu ea cât poți.
  19. Plantează măcar un copac la viața ta și reflectează la asta – ca să înțelegi un pic ce înseamnă ”termen lung”.
  20. Tot apropo de termen lung, surpriză, nu toți banii pe care îi ai trebuie cheltuiți! Investește într-o asigurare de viață, de sănătate, în aur, la bursă, dar încearcă să ai ceva pus deoparte care te ajută să economisești câtuși de puțin. Și plătește-ți datoriile. Eu încă fac asta, dar sper că acum știu mai bine. Că nu te învață nimeni educație financiară, poate doar ING.
  21. Când călătorești, nu o face ca să bifezi ceva anume. Fă-o ca să descoperi ceva nou, să te bucuri, să te relaxezi, să afli alte povești, alte moduri de viață. Nu ca să judeci, nu ca să finalizezi o listă. 
  22. Citește. Cărți, în principiu. Te vor ajuta la multe din lucrurile de mai sus. 
  23. Nu trebuie să fii de acord sau să iei de-a bun nimic din ce spun ceilalți fără să îl treci prin filtrul propriu. Nici măcar ce scriu eu aici.
  24. Mișcarea e importantă pentru sănătatea fizică și mintală. Dacă nu poți merge la sală, fă acasă. Dacă nu ai chef să faci acasă, ieși la plimbări lungi. Orice mișcare ajută. Unele tipuri de mișcare ajută mai mult. Viitoarele tale versiuni îți vor mulțumi că nu le-ai lăsat să ruginească. 
  25. Un animal de companie (minim) te va ajuta să fii un om mai bun. Mai ales dacă e unul adoptat. 🙂
  26. Practică recunoștința cât de des poți. Dacă ar fi să elaborez un pic acest punct, aș spune că e legat de realizarea că pe parcursul vieții mele, foarte mulți oameni m-au ajutat, în felurite moduri. De la o vorbă bună, la un sfat, la bani, la contacte, la gesturi simple de generozitate. Sunt EXTREM de recunoscătoare pentru tot ce mi-a dat viața cu oamenii care s-au perindat de-a lungul ei. Unii nu mai fac parte din ea, pentru că așa trec vremurile. Asta nu îmi diminuează, însă, acest sentiment. Sunt unde sunt pentru că mulți oameni au trecut pe aici și au pus câte o cărămidă la viața mea. Unii încă mai continuă să pună. 
  27. Oricând te poți răzgândi, oricând poți să crezi ceva diferit de ce ai crezut până într-un moment, și nu datorezi nimănui explicații. Voi aplica această lecție abrazivă încheind articolul aici. Chiar dacă nu sunt 30 de puncte. Nu uitați că puteți să faceți ce doriți voi. 😀 Dezamăgirea resimțită de ceilalți va trece oricum. V-am pupat, ne auzim peste 30 de ani cu lucruri poate mai profunde. 

6 comentarii

Dă-i un răspuns lui teodora Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *