Dacă mai țineți minte, am rulat un experiment la începutul anului – din cauza faptului că am cumpărat compulsiv mai multe cărți decât am putut citi in 2017, și nu mă puteam abține să nu mai comand ceva, mi-am propus să încep 2018 cu un STOP mare și roșu: să nu mai cumpar nimic nou, și să #citescceam. Cum a fost, am reușit ori ba? Care-i secretul?
In primul rând, da, am putut să mă controlez. Nu mi-am luat nici o carte, și sunt chiar mândră de asta. Poate vi se pare ceva banal, dar pentru mine devenise o problemă. Să vă povestesc. La mine nu merge cu kindle, audiobooks, si citit pe calculator – eu citesc fizic, cu mâinile în cărți, îmi place să le admir, să le am, să fie ale mele (ăsta e piticul meu, meet Fixățilă). Ei bine, în 2017 m-am prostit de tot: am început să cumpăr fără oprire, și când ziceam „gata!”, ups, transport gratuit? mă mușcam de buză și dădeam click, finalizați comanda. Am ajuns într-un stadiu în care nu mi-a mai plăcut de mine, și impulsivitatea aceasta s-a reflectat și în buzunarul meu. Nu regret că dau bani pe cărți, am alocat și peste 100 de lei dacă am vrut ceva, dar m-am comportat ca un copil răsfățat, și deloc chibzuit. Am fost lacomă.
Nu e grav să îți cumperi cărți, ioi, ba chiar e ceva de încurajat – doar că trebuie să existe un echilibru, ca în toate celelalte, de altfel. Dacă aș fi reușit să citesc tot ce am achiziționat, poate nu m-aș fi simțit vinovată – dar așa, chiar știind câte cărți necitite mă așteptau boțoase acasă, eu tot am alergat după căprioare noi. Si asta se apropie, chiar dacă pare haios, de un viciu. Eh, halal viciu, să-ți cumperi cărți. In cazul meu, chiar așa devenise – mă bucuram de ele când ajungeau, realizam că nu le pot citi pentru că aveam altele începute, sau, mai rău, începeam una care mi se părea mai cu du-te-vino și abandonam ce parcursesem înainte, apoi puneam în balanță cât am cheltuit, și nu doar o dată, ci cumulat, îmi venea rău, mă simțeam ultimul om… până data viitoare.
Am zis, așadar, STOP, și aceste 3 luni au fost de succes. Nu am făcut nimic special – am hotărât doar, la modul cel mai serios, că nu voi mai cumpara nimic, am anunțat public că fac asta, ca să mă simt prost dacă cedez tentației, și mi-am anunțat și colegii de la lucru din acelasi motiv (ei erau principalii martori ai preacurviei mele, că doar coletele îmi veneau la serviciu), mi-am creat un hashtag care să susțină „noul” obicei (#citescceam), și am rezistat. Nu mi s-a părut greu, și față în față cu ispita am fost – mai rar, desigur. Nu am mai deschis site-uri de cărți aproape deloc, nu am mai urmărit liste, apariții noi, m-am străduit să reduc acest flux de „cumpără acum”, dar mai ales, să mă concentrez pe ce am.
Până una alta, acum că nu mai am „restricție”… pe care să o cumpăr urmatoarea? 😛 Ce fac cu viața mea mai departe? Pe-asta n-o știu să o spun. Dar vă spun că am citit deja 6 din #citescceam, și e destul de binișor zic eu. Nu rău, în orice caz, sper să recuperez lunile ce vin, mai ales că urmează să plec din țară 3 luni și vreau să-mi iau, EVIDENT, niste cărți cu mine.
In final, cred că e util că am avut acest episod de „ce-i prea mult strică”, m-a făcut să îmi dau seama mai acut de excesul din viața mea, si acum că am trecut de unul, ar fi așa fain să trec de altul … uh! Poate fără adaos de zahăr… hmmm. Ar fi ceva bun de explorat – să vedem dacă aceleași metode vor funcționa. De ce zahăr? Pentru că chiar cred că nu doar eu, ci lumea întreagă consumă prea mult zahăr (adăugat), și dacă până recent m-am mințit că eh, va fi doar din „când in când”, minciuna asta n-a ținut. Așa că poate „deloc” o să fie altfel. Vă scriu eu. ?
Voi ați avut asemenea perioade în care v-ați lăsat de ceva pentru un timp? Cum a fost, ce ați făcut? Zile frumoase de primăvară vă doresc!
Poza de aici.
Stii ca si eu m-am alaturat acestei miscari din exact acelasi motiv. Dau vina si pe noi ca suntem obsedate de carti, dar si pe campaniile agresive ale librariilor online care ne-au ispitit continuu. Eu in aceste 3 luni am cedat o singura data, dar vreau sa merg in continuare pe varianta #citescceam pentru ca ma mai asteapta o gramada de carti pe raft. In plus, stiu sigur ca anul asta nu mai cumpar asa mult pentru ca 1. Am acces la Bookster si permis la biblioteca, 2. Mi-am cautat o tona de ebooks in spaniola ca tre sa mi-o imbunatatesc pentru job. Dar si mie mi s-a parut ca devenise un mic viciu si ma bucur sa-l am sub control. 🙂 Spor la citit!
Sa stii ca si eu am fost bucuroasa ca te-ai alaturat, cumva am simtit asa o mica validare si m-a incurajat 🙂 Spor si tie la citit, Simo!
Și eu citeam tot cu mâinile în cărți, elefant.ro era prietenul meu cel mai bun, nu mai aveam loc să pun cărțile. De Crăciun am primit însă cadou un Kindle și trebuie să recunosc că ne-am împrietenit mai bine decât speram. Asta nu schimbă cu nimic faptul că am de gând să-mi mai cumpăr cărți pentru biblioteca personală, însă am s-o fac când voi avea mai mult spațiu 🙂
Ce tare că ai reușit să te abții în condițiile date!
Eu am renunțat o dată la zahăr timp de 3 săptămâni. Mâncam doar unul-două fructe pe zi și o linguriță de miere în cafea. Primele zile au fost în-gro-zi-toare. Apoi m-am obișnuit încet-încet, după trei săptămâni am mâncat o felie de tort la o aniversare și mi s-a părut atâââât de dulceeee.
Iar acum, de vreo două luni beau cafea doar în weekend. Am redus treptat cantitatea încă din decembrie, ajungând de la două pe zi la două pe săptămână. Again, la început a fost tare greu, îmi lipsea momentul cafelei de dimineață, mă termina mirosul din birou, încercam să-mi sorb fericită ceaiul în timp ce lumea bea cafea. Acum e bine. Mi se mai face poftă uneori, dar am un scop mai important decât plăcerea de moment, deci învăț să trăiesc așa. Cum ziceai și tu, nu corpul e stăpânul nostru 🙂
Cum e cu Kindle, sunt curioasa? Din perspectiva unui om caruia ii place sa citeasca cu mainile in carti 😀 Ca nu zic ca nu m-ar tenta, but but but buuuut…..! 😛
Also, cu zaharul. Da, pentru mine va fi aproape 1 luna jumatate, pana in 18 mai, ca ma intorc in RO, si deja beau cafeaua fara zahar/miere, din fericire… si restul compensez cu fructe. Nu e usor, in jur sunt tot felul de ocazii in care colegii aduc dulciuri si mai ales ca vine Pastele, mi-am ales o perioada super. Dar sper sa ajung si eu la aceeasi obisnuinta de care zici si tu 🙂
Să știi că e mai bine decât îmi închipuiam la început 🙂 E practic și efectiv ai o semi-bibliotecă în geantă la tine. Dacă nu mai ai chef de una, o deschizi pe cealaltă și tot așa. Nu e chiar același feeling ca atunci când deschizi o carte nouă și simți mirosul ăla specific, dar merită cumva. Cel puțin când nu ai spațiu, așa, ca mine. Și e și ușor să marchezi citatele, să-ți pui semne de carte, să citești tolănită în pat cărți care în format fizic nu-ți permit asta 🙂
Felicitări, e mare realizare, dacă-i vorba de un viciu 😛
Eu am cam două rafturi ticsite până la refuz cu diverse cărți ce stau la rând. De citit, le citesc. Doar că, deși febra achizițiilor online mi-a trecut (târgurile mă doboară încă), organizăm lunar un eveniment (#schimbdecărțicluj) și nu prea mă pot abține. Aduc acolo oamenii fel și fel de cărți pe care le recomandă și mai mereu iau cu mine spre casă vreo 3-4 volume. Sunt happy eu așa de ele, dar cumva trebuie să îmi potolesc și eu apucăturile :))
( + că mai iau și de la bibliotecă….)
Dap, ajunsese un viciu :)))) Din nou, stiu ca suna ciudat, oricui ii povestesc se uita la mine dubios, dar e adevaraaaat :))) Trebuia sa ma alatur clubului cumparatorilor de carti anonimi :)) Oh, daca iei si de la biblioteca… inteleg ca poate deveni un pic cam mult :))
La un moment dat in toamna anului trecut mi-am propus ca in 2018 sa nu mai cumpar carti, imi facusem o lista cu toate cartile cumparate in ultimii ani si ma mandream de unul singur ce economie am facut prin faptul ca am prins reduceri de 35% si chiar 50%, am calculat la vremea aceea ca daca as citi o singura carte pe saptamana atunci as avea ce sa citesc pentru urmatorii 5 ani.
In prezent am 3 carti in wishlist pe elefant si astept sa le prind la reducere, mi-am propus ca ele sa fie ultima achizitie pe anul acesta, desi pot sa anticipez ca nu o sa fiu in stare sa ma abtin sa cumpar carti din lista de favorite de pe bookdepository atunci cand primesc notificare de reducere 55% pe mail :))
Ceau Catalin 😀 Oooo, tu ai ajuns la stadiul in care ai calculat ce economie faceai, supertare :)) Da, notificarile pe e-mail sunt cele mai pacatoase, hehe. Dar eu am rezistat si la ele, totusi :)) Cumva chiar mi-a intrat in cap sa citesc totusi ce am, si sa cumpar mai putin momentan, pana reusesc sa echilibrez un pic lucrurile. Asa ca succes!
Anca te admir ! Marturisesc ca e primul articol pe care il citesc de pe blog si ca urmeaza „sa te studiez” ????. Nu te speria, suna creepy dar nu e :)))) . Cat despre zahar… cred ca o sa fie mai greu decat cu shoppingul … dar evident difera de la om la om… acum cativa ani am incercat o cura de slabire unde nu am avut voie nimic zahar…nici macar fructe… ORIBIL . Dupa o saptamana in care am rezistat eroic, am fost in vizita unde ni s-a pus pe masa o tava intreaga de cremes. In secunda doi am inceput sa plang fara sa ma mai pot controla…toti s-au speriat ca nu au stiut ce am . De rasul lumii…dar din lipsa de zahar o luseam umpic pe ulei . Nici nu mi-am dat seama cat de dependenta sunt de zahar decat dupa ce „s-au linistit apele”. Suna aiurea…si au trecut vreo 10 ani de atunci :))))) dar si aveam cu vreo 20 de kg mai putin ca acum…deci suna bine o porvocare de genul asta :))))
Ce figura esti, Mella! Nu suna creepy, stai linistita, nici o problema 🙂 Spor la citit!
Cat despre zahar – din fericire, nu mi-am negat fructele, altfel mi-ar fi fost mult mai greu. Oricum, inca imi e…tentatii si mirosuri la tot pasul. Momentan rezist, oricum nu e asa mult, e mai mult un experiment 🙂 Si in functie de rezultat, vad ce vreau mai departe. Cred ca aportul de fructe oricum e important in general, si atunci chiar sa-l tai de tot, mna, nici o extrema nu e buna, totusi. 😀